confuz definitie

CONFÚZ, -Ă adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat. [< fr. confus, cf. it. confuso, lat. confusus – amestecat]. adjectivconfuz

CONFÚZ, -Ă adj. 1. neclar, imprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (despre oameni) încurcat, tulbure. (< fr. confus, lat. confusus) adjectivconfuz

*confúz, -ă adj. (lat. con-fusus. V. di-fuz). Confundat, încurcat. Fig. Obscur: cuvîntare confuză. Rușinat, încurcat: a rămînea [!] confuz. Nesigur, amestecat: amintirĭ confuze. Adv. În mod confuz. adjectivconfuz

confúz adj. m., pl. confúzi; f. confúză, pl. confúze adjectivconfuz

confuz a. 1. de-a valma, amestecat, nesigur: zgomot confuz; 2. fig. încurcat, întunecat: amintiri confuze. ║ adv. uimit, rușinos: a rămas confuz. adjectivconfuz

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, neprecis, nelămurit, nedeslușit. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Încurcat, tulburat, zăpăcit. – Din fr. confus, lat. confusus. adjectivconfuz

CONFÚZ, -Ă, confuzi, -e, adj. 1. Neclar, nelămurit, nedeslușit. Încearcă să-și adune gîndurile confuze. TOPÎRCEANU, M. 49. Toată viața mea trecută e confuză suve­nire. MACEDONSKI, O. I 238. Strigăte confuze se amestecară, cu un huruit uscat, de șandrama care se dărîmă. VLAHUȚĂ, O. A. 280. (Adverbial) Răspunde confuz. 2. Încurcat, tulburat, zăpăcit. Își clatină capul c-un zîmbet confuz. LESNEA, I. 85. Candidă și confuză, fata... asculta atentă. BART, E. 181. Am rămas nehotărît, confuz. GALACTION, O. I 59. adjectivconfuz