confunda definitie

*confúnd, a -á v. tr. (fr. confondre, d. lat. con-fúndere, a amesteca [d. con-, împreună, și fúndere, a turna], după cufund). Amestec: aceste doŭă rîurĭ îșĭ confundă apele. Nu disting: a confunda un om, un lucru cu altu. Fig. Pun în încurcătură, în neputință să răspundă, reduc la tăcere: a confunda un demagog. Uĭmesc: știrea asta mă confundă, amabilitatea ta mă confundă. V. refl. Mă turbur, mă încurc: rațiunea mi se confundă. Mă confund în scuze, le repet prea mult. verb tranzitivconfund

CONFUNDÁ vb. I. 1. tr. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. 2. refl. A se contopi; a forma un tot. [P.i. confúnd. / < lat. confundere – a turna la un loc, a contopi, cf. it. confondere]. verb tranzitivconfunda

confundá (-d, -át), vb. – A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a se asemăna. Lat. confundere, asimilat la conj. vb. a înfunda (sec. XIX). – Der. confuz, adj., din fr. confus; confuzi(un)e, s. f., din fr. confusion. verb tranzitivconfunda

CONFUNDÁ vb. I. tr. a lua o persoană drept alta, un lucru drept altul. II. refl. a se contopi. (< fr. confondre, lat. confundere) verb tranzitivconfunda

confundá (a ~) vb., ind. prez. 3 confúndă verb tranzitivconfunda

confundà v. 1. a reuni de-a valma, a amesteca: Vedea și Teleormanul confundă apele lor la Cervenii-de-sus; 2. a lua o persoană sau un lucru drept altul: a confunda pe inocent cu culpabil; 3. a pune în neputință de a răspunde: a confunda pe calomniatori; 4. a cauza o mare uimire: această știre mă confundă; 5. a cauza un sentiment excesiv (se zice din politeță): laudele voastre mă confundă. verb tranzitivconfundà

CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul; a asemăna, a asemui. 2. Refl. A forma un singur tot; a se contopi. – Din fr. confondre, lat. confundere. verb tranzitivconfunda

CONFUNDÁ, confúnd, vb. I. 1. Tranz. A lua o persoană drept alta sau un lucru drept altul. V. î n c u r c a, a m e s t e c a. Confundam pe bietul dascăl cu un crai mîncat de molii. EMINESCU, O. I 140. N-ai spus nimic... despre o altă pasăre, pe care mulți la noi o con­fundă cu graurele. ODOBESCU, S. III 23. 2. Refl. A se contopi, a forma un singur tot. întu­nericul se infiltra nesimțit în casă. Lucrurile luau înfăți­șări mai rotunde, își pierdeau contururile, se confundau. REBREANU, R. I 245. Oglindindu-se în undă, Stîlpi ș-arcade se confundă. MACEDONSKI, O. I 154. Palatul alb se con­fundă cu nourul de argint. EMINESCU, N. 47. verb tranzitivconfunda