www.ReduPedia.ro
Definitie conflict - ce inseamna conflict - Dex Online

conflict definitie

CONFLÍCT s.n. 1. Ciocnire, dezacord; ceartă. ♦ Război. 2. (Fil.) Treapta de maximă ascuțire în evoluția contradicțiilor antagoniste. 3. Ciocnire a intereselor și a pasiunilor personajelor principale dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii. [< lat. conflictus, cf. fr. conflit]. substantiv neutru conflict

CONFLÍCT s. n. 1. neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; diferend. ♦ ~ armat = război. 2. (fil.) treaptă acută în evoluția contradicțiilor antagoniste. 3. ciocnire între ideile, interesele sau pasiunile diferitelor personaje dintr-o operă literară, care determină desfășurarea acțiunii. (< lat. conflictus, fr. conflit) substantiv neutru conflict

*conflíct n., pl. e (lat. conflictus, d. confligere, a se cĭocni, a se bate. V. aflicțiune). Cĭocnire, luptă, neînțelegere violentă: conflict de interese, conflicte cu veciniĭ. substantiv neutru conflict

conflíct s. n., pl. conflícte substantiv neutru conflict

CONFLÍCT, conflicte, s. n. 1. Neînțelegere, ciocnire de interese, dezacord; antagonism; ceartă, diferend, discuție (violentă). ◊ Loc. vb. A intra în conflict (cu cineva) = a se certa (cu cineva). ◊ Conflict de frontieră = ciocnire între unități militare însărcinate cu paza frontierei între două state. ♦ Război. 2. Contradicție între ideile, interesele sau sentimentele diferitelor personaje, care determină desfășurarea acțiunii dintr-o operă epică sau dramatică. – Din lat. conflictus, fr. conflit. substantiv neutru conflict

conflict n. 1. ciocnire, luptă: conflict între donă oștiri; 2. fig. disputarea unui drept: conflict de interese, de pasiuni; 3. Jur. luptă de competență între două tribunale. substantiv neutru conflict

CONFLÍCT, conflicte, s. n. 1. Ciocnire, dezacord; anta­gonism. Țările capitaliste sînt zdruncinate de adînci con­flicte sociale. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 4, 37. Divergențele dintre membrii locotenenței au dus la un conflict între ei. Ist. R.P.R. 360. Și conflictul din vagonul restaurant! C. PETRESCU, Î. I 9. ◊ Expr. A intra în conflict (eu cineva) = a se certa (cu cineva). ♦ (Determinat uneori prin « armat ») Război. 2. (Într-o operă epică sau dramatică) Acțiune, des­fășurare a evenimentelor prin ciocnirea intereselor și pasiunilor care însuflețesc personajele principale. Con­flictul piesei este original. substantiv neutru conflict

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului conflict

conflict   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conflict conflictul
plural conflicte conflictele
genitiv-dativ singular conflict conflictului
plural conflicte conflictelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z