reduceri si promotii 2018
Definitie confirmație - ce inseamna confirmație - Dex Online

confirmație definitie

CONFIRMÁȚIE s.f. Ritual catolic, oficiat de obicei de un episcop, în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. ♦ Act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă oficial jurământul botezului înainte de împărtășanie. [Gen. -iei. / < fr. confirmation, lat. confirmatio]. substantiv feminin confirmație

CONFIRMÁȚIE s. f. 1. ritual catolic oficiat (de un episcop), în vederea întăririi botezului pentru copiii care au împlinit șapte ani. 2. act prin care, în confesiunea protestantă, se confirmă jurământul botezului înainte de împărtășanie. (< fr. confirmation, lat. confirmatio) substantiv feminin confirmație

confirmáție (livr.) (-ți-e) s. f., art. confirmáția (-ți-a), g.-d. art. confirmáției; pl. confirmáții, art. confirmáțiile (-ți-i-) substantiv feminin confirmație

CONFIRMÁȚIE, confirmații, s. f. (În Biserica catolică) Confirmare (2). – Din fr. confirmation. substantiv feminin confirmație

*confirmațiúne f. (lat. confirmátio, -ónis). Acțiunea de a confirma. Unu din cele șapte mistere ale Bisericiĭ catolice p. a comunica credincioșilor grațiile Sfîntuluĭ Spirit. – Și -áție, dar ob. -áre. substantiv feminin confirmațiune

confirmați(un)e f. 1. fapta de a confirma; 2. în retorică: partea discursului în care se aduc dovezi pentru cele susținute înainte; 3. una din cele șapte taine ale Bisericii catolice, menită a împărtăși credincioșilor harurile Sf. Spirit. substantiv feminin confirmațiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului confirmație

confirmație   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confirmație confirmația
plural confirmații confirmațiile
genitiv-dativ singular confirmații confirmației
plural confirmații confirmațiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z