CONFIGURAȚIONÍSM s. n. (Fil.) Gestaltism. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. configurationism. substantiv neutruconfiguraționism
CONFIGURAȚIONÍSM s.n. Concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism. [Pron. -ți-o-. / cf. it. configurazionismo]. substantiv neutruconfiguraționism
CONFIGURAȚIONÍSM s. n. concepție în psihologia structuralistă potrivit căreia în învățarea citirii și scrierii cuvintelor copilul prinde totul în forme întregi, în structuri; gestaltism. (< engl. configurationism) substantiv neutruconfiguraționism
CONFIGURAȚIONÍSM s. n. (Fil.) Gestaltism. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. configurationism. substantiv neutruconfiguraționism
configuraționism | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | configuraționism | configuraționismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | configuraționism | configuraționismului |
plural | — | — |