CONFIDÉNT, -Ă s.m. și f. Cel căruia i se fac confidențe; prieten. ♦ Personaj secundar într-o piesă de teatru, căruia un erou îi face confidențe menite să informeze astfel pe spectator asupra celor gândite de el sau asupra faptelor pe care are de gând să le săvârșească. [Cf. fr. confident, it. confidente, lat. confidens]. substantiv masculin și feminin confident
CONFIDÉNT, -Ă s. m. f. 1. cel căruia i se fac confidențe. 2. personaj convențional în teatru, căruia un erou îi face confidențe, permițând autorului să informeze pe spectator fără a recurge la monolog. (< fr. confident, lat. confidens) substantiv masculin și feminin confident
*confidént, -ă s. (fr. confident, d. it. confidente, acela căruĭa îĭ încredințezĭ un secret, d. lat. confidens, -éntis, încrezător, temerar. V. fidel). Persoană căreĭa îĭ încredințezĭ secretele. Personagiŭ teatral căruĭa i se fac confidențe ca să le audă publicu. V. credincer, secretar. substantiv masculin și feminin confident
confidént s. m., pl. confidénți substantiv masculin și feminin confident
confident m. 1. căruia se încredințează cele mai ascunse gândiri; 2. personaj de tragedie sau de comedie căruia se face confidențele destinate spectatorilor. substantiv masculin și feminin confident
CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia i se fac confidențe; p. ext. prieten intim. – Din fr. confident, lat. confidens, -ntis. substantiv masculin și feminin confident
CONFIDÉNT, -Ă, confidenți, -te, s. m. și f. Persoană căreia cineva îi încredințează gîndurile intime, tainele. Eram prieteni nedespărțiți, și mai eram și confidentul lui. C. PETRESCU, S. 109. Roșu numai rămase singur pînă la amiazi, deși grozav ar fi dorit să spuie lui Titu, confidentul său de toate zilele, cîteva amănunte extraordinare pe care numai el le cunoștea. REBREANU, R. II 26. ♦ (În teatru) Personaj secundar căruia eroul principal îi face confidențe, îi destăinuiește gîndurile și planurile sale. substantiv masculin și feminin confident
confidéntă s. f., g.-d. art. confidéntei; pl. confidénte substantiv masculin și feminin confidentă
confident substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | confident | confidentul | confidentă | confidenta |
plural | confidenți | confidenții | confidente | confidentele | |
genitiv-dativ | singular | confident | confidentului | confidente | confidentei |
plural | confidenți | confidenților | confidente | confidentelor |