CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr și prin uscare; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit. adjectivconfiat
CONFIÁT, -Ă, confiați, -te, adj. (Despre fructe) Conservat prin fierbere în sirop de zahăr, apoi uscat; glasat. [Pr.: -fi-at] – Cf. fr. confit. adjectivconfiat
CONFIÁ vb. I. (Franțuzism) 1. tr. A mărturisi, a destăinui. 2. refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pron. -fi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. confier, cf. lat. confidere – a avea încredere]. verb tranzitivconfia
CONFIÁ1 vb. I. tr. a încredința cuiva un secret, o taină. II. refl. a se încrede în cineva; a se destăinui. (< fr. confier) verb tranzitivconfia
CONFIÁ2 vb. tr. a impregna (fructe) cu un sirop de zahăr, a zaharisi. (după fr. confier) verb tranzitivconfia
confiá (a ~) (livr.) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 confiáză, 1 pl. confiém (-fi-em); conj. prez. 3 să confiéze; ger. confiínd (-fi-ind) verb tranzitivconfia
confià v. 1. a remite fidelității, îngrijirilor, discrețiunii cuiva: când a plecat azi Vodă, te-a confiat el mie AL.; 2. a avea confiență, a face o confidență: dorul și-l confie câmpului EM. verb tranzitivconfià
CONFIÁ, confiez, vb. I. (Livr.) 1. Tranz. A încredința cuiva ceva, a lăsa ceva în grija cuiva. 2. Refl. A se încrede în cineva; a se destăinui. [Pr.: -fi-a] – Din fr. confier. verb tranzitivconfia
*confiéz v. tr. (fr. confier). Barb. Încredințez, mărturisesc (un secret). Predaŭ (un obĭect). verb tranzitivconfiez
confiat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | confiat | confiatul | confiată | confiata |
plural | confiați | confiații | confiate | confiatele | |
genitiv-dativ | singular | confiat | confiatului | confiate | confiatei |
plural | confiați | confiaților | confiate | confiatelor |