confesiune definitie

credit rapid online ifn

CONFESIÚNE s. f. 1. mărturisire, destăinuire a unor gânduri, fapte sau sentimente intime. ◊ scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. religie. (< fr. confession, lat. confessio) substantiv femininconfesiune

CONFESIÚNE s.f. 1. Mărturisire, destăinuire a unor gânduri, a unor fapte sau a unor sentimente intime. ♦ Scriere literară care cuprinde mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. 2. Religie, credință religioasă, cult. [Var. confesie s.f. / cf. fr. confession, it. confessione, lat. confessio]. substantiv femininconfesiune

credit rapid online ifn

*confesiúne f. (lat. confessio, -ónis. V. pro-fesiune). Mărturisire, spovedanie. Teol. Profesiune, declarațiune a credinței: confesiunea de la Augsburg. Rit: Româniĭ îs de confesiune greco-orientală. substantiv femininconfesiune

confesiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. confesiúnii; pl. confesiúni substantiv femininconfesiune

confesiune f. 1. mărturisire și în special mărturisirea păcatelor; 2. declarațiunea credinței profesate: confesiunea dela Augsburg; 3. pl. titlul unor opere în cari autorii mărturisesc greșelile lor: Confesiunile Sc. Augustin, Confesiunile lui Rousseau. substantiv femininconfesiune

CONFESIÚNE, confesiuni, s. f. 1.. Mărturisire a unor fapte, a unor gânduri sau sentimente intime; p. restr. spovedanie. ♦ Scriere literară care conține mărturisirea unor gânduri și sentimente legate de viața intimă a autorului. ♦ Scriere care cuprinde mărturisirea de credință a unei ramuri a Bisericii creștine. 2. Religie, cult. [Pr.: -si-u] – Din fr. confession, lat. confessio, -onis. substantiv femininconfesiune

CONFESIÚNE, confesiuni, s. f. 1. Mărturisire a unor fapte, a unor gînduri sau sentimente intime. Foiletonul... cuprinde un soi de confesiune făcută sub formă de « scrisoare către redacție ». CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/7. Trebuie să-ți fac aci confesiunea că șarpele ambițiunii m-a mușcat de inimă. ALECSANDRI, T. 1734. ◊ (În practica religiei creștine) Spovedanie făcută unui preot. Calitatea mea, domnule Ruset, se pare că-mi dă dreptul s-ascult confesiuni. SADOVEANU, Z. C. 73.2. Scriere literară care conține mărturisirea unor gînduri și sentimente legate de viața intimă, personală a autorului. Confesiunile lui J. J. Rousseau. 3. Religie, credință religioasă, cult. Printre creștini, unii sînt de confesiune ortodoxă, alții de confesiune protestantă sau catolică. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) confésie s. f. substantiv femininconfesiune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconfesiune

confesiune  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular confesiune confesiunea
plural confesiuni confesiunile
genitiv-dativ singular confesiuni confesiunii
plural confesiuni confesiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z