confer definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeconfer
- Vezi aici mai multe rimeconfer
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuer
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cufer
CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Scris și prescurtat: cf.] – Cuv. lat., fr. invariabilconfer
CÓNFER loc.lat. Termen prin care se face o trimitere la o operă sau la un fapt, un fenomen etc. care trebuie luate în considerație sau studiate. [Abrev. cf. / < lat. confer – apropie, compară]. invariabilconfer
CÓNFER abr. cf./ (termen prin care se face o trimitere la un text, la un izvor, la o lucrare) compară (cu)! (< lat. confer) invariabilconfer
cónfer (compară) (lat.) vb., imper. 2 sg.; abr. cf. invariabilconfer
CÓNFER Termen prin care se face o referire, o trimitere comparativă de la un text la un izvor sau la o lucrare lămuritoare. [Abr.: cf.] – Cuv. lat. invariabilconfer
*confér, a -í v. tr. (fr. conférer, d. lat. cón-fero, férre, a purta împreună, a compara. – El conferă, să confere. V. ofer, sufer [!]). Daŭ, acord: a conferi o decorațiune. Compar, fac o colațiune. V. intr. Raționez, discut: a conferi despre luarea uneĭ măsurĭ. Țin o conferență [!], o cuvîntare științifică: a conferi despre microbĭ. verb tranzitivconfer
CONFERÍ vb. I. tr. a acorda, a atribui (un grad, un titlu, o calitate). II. intr. a discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. (< fr. conférer, lat. conferre) verb tranzitivconferi
conferí (a ~) vb., ind. prez. 3 conféră verb tranzitivconferi
conferì v. 1. a da, a acorda: a conferi o demnitate, o decorațiune; 2. a compara: a conferi legile; 3. a discuta de vre-o afacere sau de un punct de doctrină. verb tranzitivconferì
CONFERÍ vb. IV. 1. tr. A acorda, a atribui (un grad, un titlu, o distincție). 2. intr. (Rar) A discuta, a se întreține cu cineva asupra unei chestiuni. [P.i. confér. / < fr. conférer]. verb tranzitivconferi
CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire. verb tranzitivconferi
conferí (-r, -ít), vb. – A acorda, a da. Fr. conférer. – Der. conferință, s. f. cu var. înv. conferență modificată prin asimilare cu suf. -ință (cerință, cuvință); conferenția, vb.; conferențiar, s. m. (orator; grad de profesor universitar). verb tranzitivconferi
CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda un titlu, un grad, o decorație etc. 2. Intranz. A discuta cu cineva o chestiune importantă; a se întreține cu cineva. – Din fr. conférer, it. conferire. verb tranzitivconferi
CONFERÍ, confér, vb. IV. 1. Tranz. A acorda, a da, a atribui (un titlu, un grad, o distincție, o calitate). [Prezidiul Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne’j conferă decorațiile, medaliile și titlurile onorifice ale Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 22. (Glumeț) Ce s-a întîmplat, prințule? nu cumva vinul îți conferă o severitate hursuză ? SADOVEANU, Z. C. 62. ◊ Refl. pas. Se conferă « Ordinul Muncii » și « Medalia Muncii » următorilor muncitori, tehnicieni și ingineri, pentru muncă excepțională și succesele obținute în producția de tractoare... O. 1953, 1. 2. Intranz. A discuta împreună cu cineva o chestiune, a se întreține. Membrii delegațiilor au conferit în vederea încheierii unui tratat comercial. – Variantă: (învechit) conferénță (CARAGIALE, O. II 325) s. f. verb tranzitivconferi