CONFECȚIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner]. adjectiv confecționa
CONFECȚIONÁ vb. I. tr. A lucra, a produce; a fabrica. [Pron. -ți-o-. / < fr. confectionner]. verb tranzitiv confecționa
CONFECȚIONÁ vb. tr. a lucra, a produce; a întocmi. ◊ a fabrica în serie îmbrăcăminte sau încălțăminte. (< fr. confectionner) verb tranzitiv confecționa
confecționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 confecționeáză verb tranzitiv confecționa
CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. 1. A efectua prelucrarea unui material sau a unui semifabricat pentru a obține un obiect (unicat sau în serie). 2. A produce, a lucra, a fabrica încălțăminte sau îmbrăcăminte. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. confectionner. verb tranzitiv confecționa
CONFECȚIONÁ, confecționez, vb. I. Tranz. A produce, a face, a lucra, a fabrica. Croitorul confecționează un costum. – Pronunțat: -ți-o-. verb tranzitiv confecționa
*confecționéz v. tr. (fr. confectionner). Fac, fabric: a confecționa o stofă, o haĭnă. verb tranzitiv confecționez
confecționat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | confecționat | confecționatul | confecționată | confecționata |
plural | confecționați | confecționații | confecționate | confecționatele | |
genitiv-dativ | singular | confecționat | confecționatului | confecționate | confecționatei |
plural | confecționați | confecționaților | confecționate | confecționatelor |