conexiune definitie

CONEXIÚNE s.f. 1. Legătură, înlănțuire; raport, relație; condiționare reciprocă și interacțiune a obiectelor și a fenomenelor; conexitate. ◊ Conexiune inversă = reacțiune. 2. Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice; conectare. [Var. conexie s.f. / cf. lat. conexio, fr. connexion]. substantiv femininconexiune

CONEXIÚNE s. f. 1. legătură, înlănțuire; intercondiționare între obiecte, fenomene și procese; raport reciproc, relație de conexitate; concatenație. ♦ (fil.) ~ generală (sau universală) = totalitatea formelor de legătură, interacțiune și condiționare reciprocă a obiectelor și fenomenelor în mișcare din univers; ~ inversă = feedback. 2. legătură între două sau mai multe conductoare electrice. 3. conectare. (< fr. connexion, lat. conexio) substantiv femininconexiune

*conexiúne f. (lat. connéxio, -ónis). Raport, relațiune, înlănțuire: conexiune de ideĭ. substantiv femininconexiune

conexiúne (-xi-u-) s. f., g.-d. art. conexiúnii; pl. conexiúni substantiv femininconexiune

conexiune f. legătură strânsă ce au între ele unele lucruri. substantiv femininconexiune

CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; relație, raport, conexitate. ◊ Conexiune inversă = feedback. 2. Legătură prin conducte sau prin organe de mașină între două mașini, aparate, mecanisme etc. ♦ Legătură între două sau mai multe elemente de circuit ori conducte electrice. 3. Conectare. [Pr.: -xi-u-] – Din fr. connexion, lat. connexio, -onis. substantiv femininconexiune

CONEXIÚNE, conexiuni, s. f. Legătură între două sau mai multe obiecte sau fenomene; raport, relație. Materialismul premarxist nu privea fenomenele naturii în dezvoltarea lor și în conexiunea lor universală, concepea mișcarea în mod mecanic, ca o simplă creștere cantitativă, ca o repetare a trecutului, nu înțelegea dezvoltarea istorică a lumii materiale. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 15/1. – Pronunțat: -xi-u-. substantiv femininconexiune