conductor definitie

CONDUCTÓR, -OÁRE adj. Care conduce; (spec.) care transportă electricitate. [Cf. fr. conducteur]. adjectivconductor

CONDUCTÓR, -OÁRE s.m. și f. 1. Funcționar feroviar care însoțește vagoanele de persoane, pentru a supraveghea ordinea în timpul călătoriei, pentru a controla biletele călătorilor etc. 2. Șef de echipă. [Cf. fr. conducteur]. adjectivconductor

CONDUCTÓR s.n. Corp (fir, sârmă etc.) prin care poate trece un curent electric continuu. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. conducteur, lat. conductor]. adjectivconductor

CONDUCTÓR, -OÁRE I. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce. II. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1). ♦ ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice. III. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ◊ vatman; șofer. (< fr. conducteur, lat. conductor) adjectivconductor

*conductór2 (cablu) s. m., pl. conductóri adjectivconductor

conductór3 (corp, material, piesă) s. n., pl. conductoáre adjectivconductor

conductor m. conducător: conductor de tren. ║ n. Fiz. corp ce transmite ușor căldura sau electricitatea: argintul e un bun conductor de căldură. adjectivconductor

*conductór, -oáre adj. (lat. condúctor, -óris). Conducător: metalele-s conducătoare de electricitate. S. m. Funcționar care conduce călătorii (controlează biletele ș. a.) în tren, pe vapor orĭ în tranvaĭ [!]. Ajutor de inginer. S. n., pl. oare. Cilindru metalic al mașiniĭ electrice. adjectivconductor

conductór1 adj. m., (persoană) s. m., pl. conductóri; adj. f., s. f. sg. și pl. conductoáre adjectivconductor

CONDUCTÓR2, conductoare, s. n. (Adesea determinat prin « electric ») Corp prin care se poate trece un curent electric; piesă dintr-o instalație electrică, care servește la conducerea curentului. adjectivconductor

CONDUCTÓR, -OÁRE, conductori, -oare, adj., s. n., s. m. și f. 1. Adj., s. n. (Corp sau material) care prezintă conductibilitate electrică sau conductibilitate termică. ◊ Conductor electric = piesă cu conductanță mare, folosită pentru realizarea circuitelor electrice prin legături conductive. 2. S. m. și f. Lucrător la calea ferată care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane. ♦ (Rar) Vatman; șofer. ♦ Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători; șef de echipă. 3. S. m. și f. (Înv.) Călăuză. – Din fr. conducteur, lat. conductor. adjectivconductor

CONDUCTÓR1, conductori, s. m. 1. Funcționar la calea ferată care controlează bilețele călătorilor și supra- veghează ordinea în vagoane, fiind uneori și responsabil al garniturii respective. Conductorul, oamenii de la vagonul de poștă, mecanicul scoteau capul și întrebau ce se petrece. DUMITRIU, B. F. 109. Conductorul începe să strângă biletele pentru Brăila. SP. POPESCU, M. G. 36. ♦ (Rar) Cel care conduce un vehicul pentru transporturi în comun (tramvai, autobus etc.); vatman, șofer. 2. Supraveghetor și diriguitor al unei echipe de lucrători într-o fabrică, într-o uzină, la o lucrare publică etc. adjectivconductor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconductor

conductor  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conductor conductorul conductoare conductoarea
plural conductori conductorii conductoare conductoarele
genitiv-dativ singular conductor conductorului conductoare conductoarei
plural conductori conductorilor conductoare conductoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z