conduct definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeconduct
- Vezi aici mai multe rimeconduct
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucon
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuct
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuct
CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt. substantiv neutruconduct
CONDÚCT s.n. v. conductă. substantiv neutruconduct
CONDÚCT s. n. formație anatomică în formă de canal sau de fir. (< germ. Kondukt, lat. conductus) substantiv neutruconduct
*condúct n., pl. e (după fr. conduit, d. conduire, a conduce, saŭ d. lat. con-, împreună, și ductus, conduct, ducere). Canal închis, țeavă: conduct de apă (acŭeduct), de petrol, de gaz. substantiv neutruconduct
condúct (formațiune anatomică) s. n., pl. condúcte substantiv neutruconduct
CONDÚCT, conducte, s. n. Formație anatomică cu aspect de canal sau de tub. – Din germ. Kondukt. substantiv neutruconduct
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconduct
| conduct substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | conduct | conductul |
| plural | conducte | conductele | |
| genitiv-dativ | singular | conduct | conductului |
| plural | conducte | conductelor | |