*condicțiúne f. (lat. condíctio, -ónis, fixarea uneĭ zile, anunțarea uneĭ sărbătorĭ. V. dicțiune). Jur. Acțiune personală pin [!] care se cere restituirea averiĭ dobîndite fără cauză (codu civil, 998). substantiv feminincondicțiune
condicțiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | condicțiune | condicțiunea |
plural | condicțiuni | condicțiunile | |
genitiv-dativ | singular | condicțiuni | condicțiunii |
plural | condicțiuni | condicțiunilor |