condicăreásă (înv.) s. f., g.-d. art. condicărései; pl. condicărése substantiv feminincondicăreasă
CONDICĂREÁSĂ, condicărese, s. f. (Înv.) Soție de condicar. – Condicar + suf. -easă. substantiv feminincondicăreasă
condicăreasă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | condicăreasă | condicăreasa |
plural | condicărese | condicăresele | |
genitiv-dativ | singular | condicărese | condicăresei |
plural | condicărese | condicăreselor |