reduceri si promotii 2018
Definitie condică - ce inseamna condică - Dex Online

condică definitie

cóndică (cóndici), s. f.1. Caiet. – 2. Registru. – 3. (Înv.) Cod, colecție de legi. – Mr. condică. Ngr. ϰώντιϰας, var. de la ϰῶδιξ (Cihac, II, 651). – Der. condicar, s. m. (conțopist; arhivar); condicuță, s. f. (carnet). substantiv feminin condică

cóndică și (maĭ vechĭ) códică f., pl. ĭ (ngr. kóntikas, pron. kóndikas, și kódikas, codice, d. lat. códex, códicis, codice. Sec. 18-19. Cod de legĭ: condica luĭ Ipsilanti (1796), a luĭ Calimah (1817). Azĭ. Registru. Condica neagră, registru´n care-s scrise faptele rele ale cuĭva. substantiv feminin condică

cóndică s. f., g.-d. art. cóndicii; pl. cóndici substantiv feminin condică

condică f. 1. odinioară, codice: Condica lui Ipsilante, un extract din Vasilicale (1790), Condica lui Caragea în Muntenia (1817) și Condica lui Calimah în Moldova (1817); 2. colecțiune de acte privitoare la o mănăstire: Condica Bistriței, Tismanei; 3. azi, registru comercial, catastif. [Gr. mod. KÓNDIKAS]. substantiv feminin condică

CÓNDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. ◊ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna. 2. (Înv.) Colecție de legi, decrete etc.; cod. – Cf ngr. k ó d i k, acuz. k ó d i k a. substantiv feminin condică

CÓNDICĂ, condici, s. f. 1. Registru, catastif. A scos o condică lungă, îngustă, a vrut să treacă ceva în condică, pe urmă și-a luat seama. PAS, Z. I 292. Cine se afla scris în condici la Hagiu, era scris pe viață la robie. SADOVEANU, M. C. 70. Egumenul le aduse o condică în care să scrie, fiecare persoană numele și dacă au fost mulțumiți sau nu. BOLINTINEANU, O. 439. Cămărașul de catastișe purta condica ostașilor. BĂLCESCU, O. I 122. ◊ Condică de prezență = registru în care salariații semnează la sosire și la plecare pentru a dovedi prezența la locul de muncă. Condică de sugestii și reclamații = registru care se găsește într-un magazin, într-o întreprindere, instituție etc. și în care cumpărătorii, solicitatorii etc. fac diverse sugestii sau reclamații în legătură cu activitatea dusă în locul de muncă respectiv. ◊ Expr. A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) în scopul de a se răzbuna. 2. (Învechit și arhaizant) Colecție de legi, decrete, ordonanțe, datini privitoare la o anumită materie; cod. Condica civilă. Condica penală.Obșteasca hotărîre statornicindu-se astfel, diecii logofeției o scriseră cu pene de gîscă în condica cea mare. SADOVEANU, Z. C. 166. Țările se dotează cu condici de legi. BĂLCESCU, O. II 22. substantiv feminin condică

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului condică

condică   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condică condica
plural condici condicile
genitiv-dativ singular condici condicii
plural condici condicilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z