reduceri si promotii 2018
Definitie condiționa - ce inseamna condiționa - Dex Online

condiționa definitie

CONDIȚIONÁ vb. I. tr. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a provoca ceva. 2. A supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ A admite (ceva) sub rezerva anumitor condiții. [Pron. -ți-o-. / < fr. conditionner, cf. it. condizionare]. verb tranzitiv condiționa

CONDIȚIONÁ cb. tr. 1. a constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru. 2. a supune valabilitatea unui act unor condiții. ♦ a adminte (ceva) sub rezerva anumitor condiții. (< fr. conditionner) verb tranzitiv condiționa

condiționá (a ~) (-ți-o-) vb., ind. prez. 3 condiționeáză verb tranzitiv condiționa

CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner. verb tranzitiv condiționa

CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A fi condiția esențială de care, depinde ceva, a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. Frica lui Conu Leonida condiționează «hazul » părții din urmă a comediei. IBRĂILEANU, S. 77. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă exceptarea lui de o condiție, a-l supune» uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite cu anumite condiții, sub rezerva împlinirii unei anumite obligații. – Condiționez satisfacerea cererii tale de îndeplinirea făgăduie­lilor pe care mi le-ai făcut. – Pronunțat: -ți-o-. verb tranzitiv condiționa

*condiționéz v. tr. (fr. conditionner). Supun uneĭ condițiunĭ: vĭața e condiționată de respirațiune. Prezent [!] cerealele curățate spre vînzare conținînd numaĭ atîtea corpurĭ străine cît se cere. verb tranzitiv condiționez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului condiționa

condiționa   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) condiționa condiționare condiționat condiționând singular plural
condiționând condiționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) condiționez (să) condiționez condiționam condiționai condiționasem
a II-a (tu) condiționezi (să) condiționezi condiționai condiționași condiționaseși
a III-a (el, ea) condiționea (să) condiționai condiționa condiționă condiționase
plural I (noi) condiționăm (să) condiționăm condiționam condiționarăm condiționaserăm
a II-a (voi) condiționați (să) condiționați condiționați condiționarăți condiționaserăți
a III-a (ei, ele) condiționea (să) condiționeze condiționau condiționa condiționaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z