condescendent definitie

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. Care are o atitudine de bunăvoință față de un inferior. [< fr. condescendant]. adjectiv condescendent

CONDESCENDÉNT, -Ă adj. care manifestă condescendență. (< fr. condescendant) adjectiv condescendent

condescendént, -ă adj. (despre oameni) 1 Care are o atitudine plină de respect, de deferență față de cineva; respectuos. ♦ Ext. (despre atitudini, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează, exprimă respect, deferență. Gesturile lui potolite de englez cu fruntea cheală și surâs condescendent (CA. PETR.). 2 Care este îngăduitor, amabil, protector; care manifestă bunăvoință sau se comportă cu superioritate față de cineva. ● pl. -ți, -te. /<fr. condescendant. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007) adjectiv condescendent

*condescendént, -ă adj. (lat. condescéndens, -éntis; fr. -dant). Care condescinde, afabil, politicos. adjectiv condescendent

condescendent a. care condescinde. adjectiv condescendent

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine de respect sau de bunăvoință față de cineva. adjectiv condescendent

condescendént adj. m., pl. condescendénți; f. condescendéntă, pl. condescendénte adjectiv condescendent

CONDESCENDÉNT, -Ă, condescendenți, -te, adj. Care are o atitudine plină de respect sau de bunăvoință față de cineva; respectuos, amabil. – Din fr. condescendant. adjectiv condescendent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului condescendent

condescendent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular condescendent condescendentul condescendentă condescendenta
plural condescendenți condescendenții condescendente condescendentele
genitiv-dativ singular condescendent condescendentului condescendente condescendentei
plural condescendenți condescendenților condescendente condescendentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z