concurge definitie

*concúrg, -cúrs, a -cúrge v. intr. (d. lat. con-currere și acomodat d. a curge. V. de-curg). Merg împreună spre acelașĭ punct, concurez, contribuĭ: aceste legĭ concurg spre fericirea țăriĭ. verbconcurg

CONCÚRGE vb. III. intr. (Rar) A tinde (spre), a se întinde (dintr-un punct); a concura, a participa la. [După fr. concourir, it. concorrere]. verbconcurge

CONCÚRGE vb. intr. a tinde (spre), a se întinde (într-un punct); a converge; a concura, a participa la. (după lat. concurrere) verbconcurge

concúrge (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 pl. concúrg, ger. concurgấnd verbconcurge

CONCÚRGE, concúrg, vb. III. Intranz. (Înv.) 1. A se întâlni într-un punct, venind din mai multe direcții. 2. A contribui la înfăptuirea unei opere; a colabora. 3. A concura. – Din lat. concurrere (după curge). verbconcurge

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiconcurge

concurge verb		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a)concurge	concurgere	concurs	concurgând	singular	plural
		(a)concurge	concurgere	concurs	concurgând	concurgând	concurgeți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	concurg	(să)concurg	concurgeam	concursei	concursesem
	a II-a (tu)	concurgi	(să)concurgi	concurgeai	concurseși	concurseseși
	a III-a (el, ea)	concurge	(să)concurgeai	concurgea	concurse	concursese
plural	I (noi)	concurgem	(să)concurgem	concurgeam	concurserăm	concurseserăm
	a II-a (voi)	concurgeți	(să)concurgeți	concurgeați	concurserăți	concurseserăți
	a III-a (ei, ele)	concurg	(să)concurgă	concurgeau	concurseră	concurseseră

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z