reduceri si promotii 2018
Definitie concomitent - ce inseamna concomitent - Dex Online

concomitent definitie

CONCOMITÉNT, -Ă adj. Care se produce în același timp (cu altceva); simultan. // adv. În același timp. [< fr. concomitant, cf. lat. concomitans]. adjectiv concomitent

CONCOMITÉNT, -Ă adj., adv. în același timp (cu altceva); simultan. (< fr. concomitant, lat. concomitans) adjectiv concomitent

*concomitánt, -ă adj. (lat. concómitans, -ántis, part. prez. d. concomitari, a întovărăși). Care întovărășește, care se produce în acelașĭ timp: circumstanțe concomitante. – Fals -ent. adjectiv concomitant

concomitént adj. m., pl. concomiténți; f. concomiténtă, pl. concomiténte adjectiv concomitent

concomitant a. care se produce în acelaș timp: circumstanțe concomitante. adjectiv concomitant

CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adj. Care se petrece în același timp (cu altceva); simultan. – Din fr. concomitant. adjectiv concomitent

CONCOMITÉNT, -Ă, concomitenți, -te, adj. Care se petrece în același timp (cu altceva), care însoțește un fenomen. Două acțiuni concomitente. ♦ (Adverbial, adesea urmat de « cu ») în același timp. Șablonarea urzelilor are ca urmare... reducerea numărului de ruperi de fire, deci o creștere a producției și productivității muncii concomitent cu îmbunătățirea simțitoare a calității țesăturilor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2744. adjectiv concomitent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului concomitent

concomitent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concomitent concomitentul concomitentă concomitenta
plural concomitenți concomitenții concomitente concomitentele
genitiv-dativ singular concomitent concomitentului concomitente concomitentei
plural concomitenți concomitenților concomitente concomitentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z