concluziv definitie

CONCLUZÍV, -Ă adj. v. conclusiv. adjectivconcluziv

!concluzív adj. m., pl. concluzívi; f. concluzívă, pl. concluzíve adjectivconcluziv

*concluzív, -ă adj. (mlat. conclusivus). Care conține o concluziune. adjectivconcluziv

concluziv a. care conține o concluziune: propozițiune concluzivă. adjectivconcluziv

CONCLUZÍV, -Ă, concluzivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție concluzivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție concluzivă. [Scris și: conclusiv, -ă] – Din fr. conclusif. adjectivconcluziv

CONCLUZÍV, -Ă adj. v. conclusiv. adjectivconcluziv

CONCLUSÍV, -Ă, conclusivi, -e, adj. (Rar) Care constituie o concluzie, care conchide; care încheie (o discuție). (În forma concluziv) Două vorbe concluzive: – Cine este omul adevărat al acestor întîmplări- Dan ori Dionis? EMINESCU, N. 83. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă = propoziție (introdusă prin conjuncțiile « deci », « dar », « așadar », « prin urmare », « (care) va să zică », « așa că », « de (sau pentru, drept) aceea ») care exprimă concluzia acțiunii sau stării din coordonata ei sau concluzia întregii discuții anterioare. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o asemenea propoziție. – Variantă: concluzív, -ă adj. adjectivconclusiv

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconcluziv

concluziv  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concluziv concluzivul concluzi concluziva
plural concluzivi concluzivii concluzive concluzivele
genitiv-dativ singular concluziv concluzivului concluzive concluzivei
plural concluzivi concluzivilor concluzive concluzivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z