concluziune definitie

CONCLÚZIE, concluzii, s. f. 1. Încheiere a unui șir de judecăți; gândire dedusă dintr-o serie de argumente sau constatări. ♦ Judecată nouă care rezultă din alte judecăți date și al cărei adevăr depinde de adevărul judecăților date. 2. Ultima parte a unei expuneri sau a unei lucrări, care cuprinde rezultatele finale. ◊ Expr. A trage concluziile = a rezuma ideile emise de participanți în cadrul unei dezbateri și a arăta consecințele care se impun în legătură cu problemele dezbătute. 3. (Mat.) Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 4. (Jur., la pl.) Expunerile părților și ale procurorului într-un proces. ◊ Expr. A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Var.: concluziúne s. f.] – Din fr. conclusion, lat. conclusio, -onis. substantiv femininconcluzie

CONCLUZIÚNE s.f. v. concluzie. substantiv femininconcluziune

*concluziúne f. (lat. con-clúsio, -ónis). Acțiunea de a conclude, încheĭere. Învoială definitivă. Consecŭența [!] unuĭ argument. Pl. În procedură, cererĭ ale părților. Cerere a ministeruluĭ public: a lua concluziunĭ. – Și -úzie. substantiv femininconcluziune

concluzi(un)e f. 1. sfârșitul unei a-faceri sau deliberări; 2. rezumatul final al unui discurs sau al unei narațiuni. substantiv femininconcluziune

CONCLUZIÚNE s. f. v. concluzie. substantiv femininconcluziune

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconcluziune

concluziune  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concluziune concluziunea
plural concluziuni concluziunile
genitiv-dativ singular concluziuni concluziunii
plural concluziuni concluziunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z