conclusiv definitie

credit rapid online ifn

CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif) adjectivconclusiv

CONCLUSÍV, -Ă adj. (Rar) Care constituie o concluzie; care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție conclusivă (și s.f.) = propoziție coordonată care arată o urmare, o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. [Var. concluziv, -ă adj. / cf. it. conclusivo, fr. conclusif]. adjectivconclusiv

credit rapid online ifn

CONCLUZÍV, -Ă, concluzivi, -e, adj. Care constituie o concluzie, care conchide. ◊ (Gram.) Propoziție concluzivă = propoziție care exprimă o concluzie. Conjuncție conclusivă = conjuncție care introduce o propoziție concluzivă. [Scris și: conclusiv, -ă] – Din fr. conclusif. adjectivconcluziv

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconclusiv

conclusiv  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conclusiv conclusivul conclusi conclusiva
plural conclusivi conclusivii conclusive conclusivele
genitiv-dativ singular conclusiv conclusivului conclusive conclusivei
plural conclusivi conclusivilor conclusive conclusivelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z