concludent definitie

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (adesea adv.) Care convinge; convingător. [Cf. lat. concludens, it. concludente]. adjectiv concludent

CONCLUDÉNT, -Ă adj. (și adv.) care convinge; convingător. ◊ (log.) pe baza căruia se poate trage o concluzie. (< lat. concludens, it. concludente) adjectiv concludent

*concludént, -ă adj. (lat. conclúdens, -éntis). Care probează bine ceĭa ce a spus: argument concludent. adjectiv concludent

concludént adj. m., pl. concludénți; f. concludéntă, pl. concludénte adjectiv concludent

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți -te, adj. (Adesea adverbial) Care convinge; convingător. ♦ (Log.) Pe baza căruia se poate trage o concluzie. – Din lat. concludens, -ntis. adjectiv concludent

CONCLUDÉNT, -Ă, concludenți, -te, adj. Care con­vinge, care te face să dobîndești o convingere; convin­gător. Congresul popoarelor pentru apărarea păcii de la Viena a arătat din nou în mod concludent că această mișcare democratică a tuturor popoarelor este o forță în stare să zădărnicească planurile sîngeroase ale ațîțătorilor la un nou război. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2563. ◊ (Adverbial) Romanul arată concludent ce influență uriașă și hotărîtoare a avut victoria ai-matelor sovietice pentru mișcarea de eliberare a popoarelor subjugate de fascism. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 5/2. adjectiv concludent

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului concludent

concludent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concludent concludentul concludentă concludenta
plural concludenți concludenții concludente concludentele
genitiv-dativ singular concludent concludentului concludente concludentei
plural concludenți concludenților concludente concludentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z