conciliu definitie

CONCÍLIU s.n. Adunare de prelați în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, de morală etc.; sinod. [Pron. -liu. / < lat. concilium, cf. it. concilio]. substantiv neutruconciliu

CONCÍLIU s. n. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod. (<lat. concilium) substantiv neutruconciliu

*conciliŭ n. (lat. concilium). Sobor, adunare de episcopĭ și de alțĭ teologĭ ca să discute chestiunĭ religioase. Conciliŭ ecumenic, al tuturor episcopilor. substantiv neutruconciliŭ

concíliu [liu pron. lyu] s. n., art. concíliul; pl. concílii, art. concíliile (-li-i-) substantiv neutruconciliu

conciliu n. adunare de episcopi spre a decide asupra unor puncte de doctrină sau de disciplină ecleziastică; conciliu ecumenic, la care iau parte toți episcopii catolici prezidați de papa sau delegații săi. Dela primul din Nicea (325) până la ultimul din Roma (1870) au fost 19 concilie. substantiv neutruconciliu

CONCÍLIU, concilii, s. n. Adunare a reprezentanților înaltului cler catolic dintr-o provincie, dintr-o țară sau din întreaga lume, în care se iau hotărâri cu privire la chestiuni de dogmă, de morală sau de disciplină bisericească; sobor, sinod. – Din lat. concilium. substantiv neutruconciliu

CONCÍLIU, concilii, s. n. Adunare de arhierei în care se iau hotărîri asupra unor chestiuni de dogmă, morală sau disciplină bisericească; sobor. Conciliul de la Niceea. substantiv neutruconciliu