CONCHÉTĂ s.f. (Franțuzism) Cucerire (mai ales galantă). [< fr. conquête]. substantiv femininconchetă
*conchétă f., pl. e (fr. conquête. V. chetă, cer). Fam. Cucerire (în amor). – Și conchistă, pl. e (it. conquista). substantiv femininconchetă
conchétă (înv.) s. f., g.-d. art. conchétei; pl. conchéte substantiv femininconchetă
CONCHÉTĂ, conchete, s. f. (Înv.) Cucerire. – Din fr. conquête. substantiv femininconchetă
conchetă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | conchetă | concheta |
plural | conchete | conchetele | |
genitiv-dativ | singular | conchete | conchetei |
plural | conchete | conchetelor |