CONCERTÁT, -Ă adj. stabilit, hotărât împreună cu alții; care rezultă dintr-o înțelegere, convenit. (<fr. concerté, it. concertato) adjectivconcertat
CONCERTÁT, -Ă, concertați, -te, adj. Care este stabilit, hotărât împreună cu alții, care rezultă dintr-o înțelegere. – V. concerta. adjectivconcertat
CONCERTÁ vb. I. intr. A da un concert. [< it. concertare, fr. concerter]. verbconcerta
CONCERTÁ vb. I. intr. 1. a da un concert (1). 2. (despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun. II. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun). (<fr. concerter, it. concertare) verbconcerta
concertá (a ~) vb., ind. prez. 3 concerteáză verbconcerta
concertà v. 1. a se înțelege împreună spre a pregătj execuțiunea unui plan; 2. a se învoi spre a forma sau executa un proiect: aici au să se adune spre a se concerta AL. verbconcertà
CONCERTÁ, concertez, vb. I. Intranz. A da un concert. Violonistul va concerta la Ateneu. verbconcerta
CONCERTÁ, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună. – Din it. concertare. verbconcerta
*concertéz v. tr. (fr. concerter, it. concertare). Pun la cale, aranjez: a concerta o întreprindere. V. refl. Mă înțeleg cu alțiĭ p. un plan. V. intr. Particip într´un concert. verbconcertez
concertat adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | concertat | concertatul | concertată | concertata |
plural | concertați | concertații | concertate | concertatele | |
genitiv-dativ | singular | concertat | concertatului | concertate | concertatei |
plural | concertați | concertaților | concertate | concertatelor |