concerta definitie

CONCERTÁ vb. I. intr. A da un concert. [< it. concertare, fr. concerter]. verb concerta

CONCERTÁ vb. I. intr. 1. a da un concert (1). 2. (despre șefi de state, diplomați etc.) a se consulta pentru a se pune de acord asupra unui proiect comun. II. tr. a pune la cale, a pregăti (în comun). (<fr. concerter, it. concertare) verb concerta

concertá (a ~) vb., ind. prez. 3 concerteáză verb concerta

concertà v. 1. a se înțelege împreună spre a pregătj execuțiunea unui plan; 2. a se învoi spre a forma sau executa un proiect: aici au să se adune spre a se concerta AL. verb concertà

CONCERTÁ, concertez, vb. I. Intranz. 1. A da un concert (1). 2. (Mai ales despre șefi de state, diplomați etc.) A se consulta, a schimba puncte de vedere pentru a cădea de acord asupra unui proiect comun, pentru a lua o atitudine, o măsură (politică) comună. – Din it. concertare. verb concerta

CONCERTÁ, concertez, vb. I. Intranz. A da un concert. Violonistul va concerta la Ateneu. verb concerta

*concertéz v. tr. (fr. concerter, it. concertare). Pun la cale, aranjez: a concerta o întreprindere. V. refl. Mă înțeleg cu alțiĭ p. un plan. V. intr. Particip într´un concert. verb concertez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului concerta

concerta   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) concerta concertare concertat concertând singular plural
concertând concertați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) concertez (să) concertez concertam concertai concertasem
a II-a (tu) concertezi (să) concertezi concertai concertași concertaseși
a III-a (el, ea) concertea (să) concertai concerta concertă concertase
plural I (noi) concertăm (să) concertăm concertam concertarăm concertaserăm
a II-a (voi) concertați (să) concertați concertați concertarăți concertaserăți
a III-a (ei, ele) concertea (să) concerteze concertau concerta concertaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z