concept definitie

CONCÉPT s.n. 1. Noțiune, idee generală. 2. Ciornă, bruion, schiță. [Pl. -te. / cf. fr. concept, lat. conceptus]. substantiv neutruconcept

CONCÉPT s. n. 1. idee, noțiune care constituie treapta cea mai înaltă de abstractizare în reflectarea realității. 2. ciornă, bruion, schiță. (<fr. concept, lat. conceptus) substantiv neutruconcept

*concépt n., pl. e (lat. conceptum). Prima ideĭe concepută de spirit. Prima redactare (în opoz. cu „copie”). – Mold. pop. conțet (d. germ. pol.), pricepere, glagorie, minte, ideĭe. V. conțopist. substantiv neutruconcept

concépt s. n., pl. concépte substantiv neutruconcept

concept a 1. termen filozofic: idee concepută de spirit; 2. termen de cancelarie: prima redacțiune, în opozițiune cu copia. substantiv neutruconcept

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă corect realitatea; noțiune. 2. Ciornă, schiță, bruion. – Din fr. concept. substantiv neutruconcept

CONCÉPT, concepte, s. n. 1. Idee generală care reflectă just realitatea; noțiune generală. 2. Ciornă, schiță. Conceptul unei scrisori. □ Face conceptele scurte și nu respectă cu stricteță formulele consa­crate. VLAHUȚĂ, O. A. III 108. substantiv neutruconcept