concepere definitie

credit rapid online ifn

CONCÉPERE s.f. Acțiunea de a concepe; proiectare; creare. [< concepe]. substantiv femininconcepere

concépere s. f., g.-d. art. concéperii; pl. concéperi substantiv femininconcepere

credit rapid online ifn

CONCÉPERE, conceperi, s. f. Acțiunea de a concepe; imaginare, proiectare; creare; zămislire. – V. concepe. substantiv femininconcepere

CONCÉPERE s. f. Acțiunea de a concepe (I 1); creare, zămislire cu ajutorul gîndirii. Ce stil are băiatul ăsta! ce vervă! ce invențiune! ce concepere! ce originalitate! CARAGIALE, O. III 211. substantiv femininconcepere

*concép, -cepút, a -cépe v. tr. (lat. con-cipere. V. încep). Zămislesc, rămîn îngreunată. Fig. Îmĭ fac o ideĭe justă despre lucrurĭ. Încep a avea: a concepe o speranță. Inventez, formez: a concepe un plan. verb tranzitivconcep

CONCÉPE vb. III. I. tr. 1. A imagina, a proiecta, a crea. 2. A-și face o idee (cu privire la ceva); a pricepe, a înțelege. 3. A formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (Despre femei) A rămâne însărcinată; a zămisli. [P.i. concép. / < lat. concipere, conceptum, cf. it. concepire]. verb tranzitivconcepe

concepe v. 1. a crea, a inventa, a imagina: a concepe o idee, un plan; 2. a rămânea grea (despre femei). verb tranzitivconcepe

CONCÉPE vb. I. tr. 1. a imagina, a proiecta, a crea. 2. a-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. 3. a formula (ceva) într-un anumit fel, a exprima. II. intr. (despre femei) a rămâne însărcinată. (<lat. concipere) verb tranzitivconcepe

concépe (-p, -pút), vb.1. A imagina, a proiecta, a gîndi ceva nou. – 2. A pricepe, a înțelege. – 3. A exprima, a formula. – 4. A zămisli, a procrea. Lat. concipere (sec. XIX), cu sensurile din fr. concevoir.Der. concept, s. n.; concepție, s. f.; conțopist (var. conțipist, concepist), s. m., din germ. Konzipist. verb tranzitivconcepe

concépe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. concép, imperf. 3 sg. concepeá; conj. prez. 3 să conceápă; part. concepút verb tranzitivconcepe

CONCÉPE, concép, vb. III. I. Tranz. 1. A imagina, a proiecta, a gândi ceva nou. 2. A-și face o idee despre ceva; a pricepe, a înțelege. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un anumit fel. II. Intranz. (Despre o femeie) A rămâne însărcinată; a zămisli, a procrea. – Din lat. concipere. verb tranzitivconcepe

CONCÉPE, concép, vb. III. I. Tranz. 1. A ima­gina, a proiecta, a gîndi ceva nou. Marx a conceput societatea comunistă. 2. A-și face o idee (despre ceva), a pricepe, a în­țelege. Selecția nu se poate concepe fără un criteriu. IBRĂLEANU, SP. CR. 220. ◊ Loc. adv. De neconceput = de neînțeles, de neimaginat; imposibil. Progresul tehnic este. de neconceput fără o grijă permanentă pentru raționalizatori, inventatori, inovatori în producție, care împing înainte tehnica și perfecționează metodele de muncă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2626. 3. A exprima în anumiți termeni, a formula într-un amumit fel. A concepe o scrisoare de răspuns. II. Intranz. (Despre femei) A rămîne însărcinată, a zămisli (un copil). verb tranzitivconcepe

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconcepere

concepere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concepere conceperea
plural conceperi conceperile
genitiv-dativ singular conceperi conceperii
plural conceperi conceperilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z