reduceri si promotii 2018
Definitie concepție - ce inseamna concepție - Dex Online

concepție definitie

CONCÉPȚIE s.f. 1. Sistem de idei referitoare la probleme filozofice, științifice, economice, morale, literare etc.; înțelegere, interpretare a fenomenelor pe baza unui sistem de idei, mod de a concepe ceva. 2. Zămislire, procreare (a unui copil). [Gen. -iei, var. concepțiune s.f. / cf. lat. conceptio, fr. conception]. substantiv feminin concepție

CONCÉPȚIE s. f. 1. ansamblu, sistem de idei privitoare la problemele filozofice, științifice, economice, morale, tehnice, literare etc.; mod de a înțelege sau de a interpreta fenomenele pe baza unui sistem de idei. 2. procreare. (<fr. conception, lat. conceptio) substantiv feminin concepție

concépție (-ți-e) s. f., art. concépția (-ți-a), g.-d. art. concépției; pl. concépții, art. concépțiile (-ți-i-) substantiv feminin concepție

CONCÉPȚIE, concepții, s. f. 1. Mod de a concepe, ansamblu de păreri, de idei cu privire la probleme filosofice, științifice, tehnice, literare etc. ◊ Concepție despre lume = viziune de ansamblu asupra existenței. 2. Proces prin care ia ființă un nou individ animal, în urma fecundării ovulului de către un spermatozoid; procreare, zămislire. [Var.: concepțiúne s. f.] – Din fr. conception, lat. conceptio, -onis. substantiv feminin concepție

CONCÉPȚIE, concepții, s. f. 1. Ansamblu sau sistem de idei cu privire la probleme filozofice, științifice, tehnice, literare etc.; felul de a înțelege sau de a interpreta feno­menele pe baza acestui ansamblu de idei. Karl Marx a descoperit legile de dezvoltare a societății, a creat concepția materialistă a istoriei așezînd astfel, pentru prima oară, cunoașterea societății omenești pe o temelie trainică știin­țifică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2608. Materialismul dialectic -și istoric, concepția despre lume a clasei muncitoare, repre­zintă un ansamblu de legi generale care guvernează toate formele de manifestare a conștiinței socialeștiința, lite­ratura, arta etc., care fiecare își are și legile ei specifice de dezvoltare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 339, 1/2. Cît e vorba de propriile sale nemulțumiri de intelectual, el [Eminescu] e prea nobil și dezinteresat ca să le deie vreo Importanță la făurirea concepțiilor sale. IBRĂILEANU, SP. CR. 180. 2. Zămislire (a unui copil). – Variantă: (învechit) concepțiúne s. f. substantiv feminin concepție

*concepțiúne f. (lat. concéptio, -ónis. V. încep). Acțiunea de a concepe copilu, zămislire. Imaculata concepțiune, o dogmă bisericească după care Fecĭoara Maria a fost concepută fără păcat original. Fig. Facultatea de a înțelege, de a concepe: concepțiune greoaĭe, ușoară. Ceĭa ce produce inteligența: alfabetu e o sublimă concepțiune. – Și -épție. substantiv feminin concepțiune

concepți(un)e f. 1. facultatea de a înțelege lucrurile; 2. producțiune a spiritului: concepțiune originală. substantiv feminin concepțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului concepție

concepție   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concepție concepția
plural concepții concepțiile
genitiv-dativ singular concepții concepției
plural concepții concepțiilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z