concentric definitie

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. – Din fr. concentrique. adjectiv concentric

CONCÉNTRIC adj. (Despre cercuri, curbe etc.) Care au un centru comun. [Cf. fr. concentrique, it. concentrico]. adjectiv concentric

CONCÉNTRIC, -Ă adj. 1. dispus circular în jurul unei părți centrale comune; (despre cercuri, curbe etc.) care au un centru comun. 2. (despre predarea cunoștințelor) organizat în cercuri din ce în ce mai largi, completând și extinzând sfera cu fiecare ciclu școlar. (<fr. concentrique) adjectiv concentric

*concéntric, -ă adj. (con- și centru; fr. concentrique). Se zice despre cercurile saŭ curbele care au acelașĭ centru. Adv. În mod concentric. adjectiv concentric

concéntric adj. m., pl. concéntrici; f. concéntrică, pl. concéntrice adjectiv concentric

concentric a. se zice despre cercurile cu acelaș centru. adjectiv concentric

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -ce, adj. (Despre linii sau figuri geometrice) Care au același centru. – Din fr. concentrique. adjectiv concentric

CONCÉNTRIC, -Ă, concentrici, -e, adj. (Despre două sau mai multe cercuri, linii curbe etc.) Care au același centru. Nămoluri groase se Învolburează în apele lui [ale Oltului], urcînd mereu din funduri în mari cercuri concentrice. BOGZA, C. O. 392. Vorbele au căzut în urechea lui Radu Comșa ca pietrele care deschid cercuri concentrice în apă. C. PETRESCU, Î. II 57. adjectiv concentric

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului concentric

concentric   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concentric concentricul concentrică concentrica
plural concentrici concentricii concentrice concentricele
genitiv-dativ singular concentric concentricului concentrice concentricei
plural concentrici concentricilor concentrice concentricelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z