concentrat definitie

CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré. adjectivconcentrat

CONCENTRÁT², -Ă, concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ◊ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. – V. concentra. adjectivconcentrat

CONCENTRÁT, -Ă adj. Care are concentrație mare. // s.n. 1. Produs minier cu substanțe utile extrase din minereu steril, folosit în metalurgie. 2. Produs alimentar obținut prin uscarea și presarea unui aliment fără ca acesta să-și piardă calitățile nutritive. [< concentra, cf. germ. Konzentrat]. adjectivconcentrat

*concentrát, -ă adj. Din care s´a scos o parte din partea apoasă: alcool, acid concentrat. Fig. Necomunicativ, mocnit. adjectivconcentrat

concentrát s. n., pl. concentráte adjectivconcentrat

CONCENTRÁT¹ s. n. 1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului. 2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive. (<germ. Konzentrat, fr. concentré) adjectivconcentrat

CONCENTRÁT², -Ă adj. 1. care are concentrație mare. ◊ furaje -e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 2. (despre stil) concis. (<concentra) adjectivconcentrat

concentrat a. 1. alcool sau sirop căruia s’a micșorat volumul cu extragerea apei conținute într’însul; 2. fig. care nu se manifestă în afară: furie concentrată. adjectivconcentrat

CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate ft consumat după ce a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré. adjectivconcentrat

CONCENTRÁT¹, concentrate, s. n. 1. Produs minier obținut printr-o serie de operații speciale, care îl curăță de impurități și îl îmbogățesc în substanțe, pentru a fi folosit în metalurgie. adjectivconcentrat

CONCENTRÁT², -Ă, concentrați, -te, adj. 1. (Chim.; în opoziție cu diluat) Care are o concentrație mare. Alcool concentrat, cm Se află în adîncimea pămîntului un cimitir de arbori, un loc în care păduri întregi au fost înghițite cu milioane de ani în urmă, pentru ca astăzi să fie scoase sub forma concentrată, și plină cu un număr mai mare de calorii, a cărbunilor. BOGZA, V. J. 35. 2. (Rar) închis, necomunicativ. [Femeile din Țara Făgărașului] sînt dârze, concentrate și colțuroase ca însăși cremenea. BOGZA, C. O. 298. adjectivconcentrat

concentrá (a ~) vb., ind. prez. 3 concentreáză verb tranzitivconcentra

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezerviști, în timp de pace, pentru instrucție, pentru ca aceștia să-și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și încorda întreaga atenție sau gândire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer. verb tranzitivconcentra

CONCENTRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un singur loc, într-un anumit centru. 2. tr. A chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 3. refl. A-și aținti privirea, a-și încorda atenția într-un anumit punct, către ceva; a fi absorbit de ceva. 4. tr. A mări procentul unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. tr. A separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. [< fr. concentrer, cf. it. concentrare]. verb tranzitivconcentra

CONCENTRÁ vb. I. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct. II. refl. a-și încorda atenția, gândirea într-o (singură) direcție; a fi preocupat de ceva. III. tr. 1. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 2. a mări procentul unui component într-o soluție, într-un amestec. 3. a separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. (<fr. concentrer) verb tranzitivconcentra

concentrà v. 1. a reuni într’un centru: lentilele de sticlă concentrează razele solare; 2. a lua unui lichid o parte din apă ce conține: a concentra siropuri. verb tranzitivconcentrà

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic rezerviști sub arme în timp de pace, pentru completarea pregătirii militare sau în alt scop. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și îndrepta întreaga atenție sau preocupare într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer. verb tranzitivconcentra

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a aduna, a acumula într-un singur loc; a îndrepta spre un singur punct. V. converge. Războiul o dată lichidat, guvernul [R.P.R.] și-a concentrat forțele în interior, asupra problemei centrale a refacerii țării. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 33. ◊ * Refl. Tell, in care se concentra tăria noastră, era informat de N. Bălcescu și de Ion Ghica de tot ce se petrecea. GHICA, S. 706. 2. T r a n z. A chema vremelnic (pe un ostaș rezervist) sub arme, în timp de pace. În primăvara aceea, au fost concentrați opt sute de recruți – dorobanți cu schimbul- pentru instrucție. SADOVEANU, O. VI 193. Spune-mi, puică-adevărat, De cînd pe mine m-o concentrat, Cîți voinici te-o sărutat? ȘEZ. III 156. 3. Refl. A-și aținti, a-și încorda întreaga atenție, gîndire etc. într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. În faza ultimă, Eminescu devine mai puțin atent la natură. Acum se concentrează asupra propriului său suflet. IBRĂILEANU S. 127. ◊ Tranz. Se apropiată. cu toată atenția concentrată la prundul negru. C. PE1RFSCU, C. V. 38. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. A separa părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu de părțile sterile (care se elimină). verb tranzitivconcentra

*concentréz v. tr. (con- și centru; fr. concentrer). Adun într´un singur punct, grămădesc: a concentra armata. Fig. A-țĭ concentra mînia, a o opri, a o ascunde. Chim. Fac maĭ gros, fac să i se evaporeze o parte din apă: a concentra un acid. V. comasez. verb tranzitivconcentrez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiconcentrat

concentrat adjectiv		masculin		feminin
concentrat adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	concentrat	concentratul	concentrată	concentrata
nominativ-acuzativ	plural	concentrați	concentrații	concentrate	concentratele
genitiv-dativ	singular	concentrat	concentratului	concentrate	concentratei
genitiv-dativ	plural	concentrați	concentraților	concentrate	concentratelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z