reduceri si promotii 2018
Definitie concentrat - ce inseamna concentrat - Dex Online

concentrat definitie

CONCENTRÁT1, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate fi consumat după ce, în prealabil, a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré. adjectiv concentrat

CONCENTRÁT2, -Ă, concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ◊ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. – V. concentra. adjectiv concentrat

CONCENTRÁT, -Ă adj. Care are concentrație mare. // s.n. 1. Produs minier cu substanțe utile extrase din minereu steril, folosit în metalurgie. 2. Produs alimentar obținut prin uscarea și presarea unui aliment fără ca acesta să-și piardă calitățile nutritive. [< concentra, cf. germ. Konzentrat]. adjectiv concentrat

*concentrát, -ă adj. Din care s´a scos o parte din partea apoasă: alcool, acid concentrat. Fig. Necomunicativ, mocnit. adjectiv concentrat

concentrát s. n., pl. concentráte adjectiv concentrat

CONCENTRÁT1 s. n. 1. produs minier bogat în minerale utile, prin eliminarea sterilului. 2. produs alimentar de volum mic și procent mare de substanțe nutritive. (<germ. Konzentrat, fr. concentré) adjectiv concentrat

CONCENTRÁT2, -Ă adj. 1. care are concentrație mare. ◊ furaje -e = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată. 2. (despre stil) concis. (<concentra) adjectiv concentrat

concentrat a. 1. alcool sau sirop căruia s’a micșorat volumul cu extragerea apei conținute într’însul; 2. fig. care nu se manifestă în afară: furie concentrată. adjectiv concentrat

CONCENTRÁT1, concentrate, s. n. 1. Produs bogat în minerale utile, obținut prin concentrare (3). 2. Produs alimentar caracterizat prin volum mic și printr-un procent mare de substanțe hrănitoare, care poate ft consumat după ce a fost încălzit, fiert în apă etc. – Din fr. concentré. adjectiv concentrat

CONCENTRÁT2, -Ă, concentrați, -te, adj. 1. Care are o concentrație mare. ◊ Furaje concentrate = nutrețuri de origine vegetală sau animală cu valoare nutritivă ridicată, bogate în proteine și cu procent redus de apă. 2. (Despre stil, limbaj) Concis. – V. concentra. adjectiv concentrat

CONCENTRÁT1, concentrate, s. n. 1. Produs minier obținut printr-o serie de operații speciale, care îl curăță de impurități și îl îmbogățesc în substanțe, pentru a fi folosit în metalurgie. adjectiv concentrat

CONCENTRÁT2, -Ă, concentrați, -te, adj. 1. (Chim.; în opoziție cu diluat) Care are o concentrație mare. Alcool concentrat, cm Se află în adîncimea pămîn­tului un cimitir de arbori, un loc în care păduri întregi au fost înghițite cu milioane de ani în urmă, pentru ca astăzi să fie scoase sub forma concentrată, și plină cu un număr mai mare de calorii, a cărbunilor. BOGZA, V. J. 35. 2. (Rar) închis, necomunicativ. [Femeile din Țara Făgărașului] sînt dârze, concentrate și colțuroase ca însăși cremenea. BOGZA, C. O. 298. adjectiv concentrat

concentrá (a ~) vb., ind. prez. 3 concentreáză verb tranzitiv concentra

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic, sub arme, rezerviști, în timp de pace, pentru instrucție, pentru ca aceștia să-și completeze pregătirea militară sau pentru alte motive. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și încorda întreaga atenție sau gândire într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer. verb tranzitiv concentra

CONCENTRÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un singur loc, într-un anumit centru. 2. tr. A chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 3. refl. A-și aținti privirea, a-și încorda atenția într-un anumit punct, către ceva; a fi absorbit de ceva. 4. tr. A mări procentul unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. tr. A separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. [< fr. concentrer, cf. it. concentrare]. verb tranzitiv concentra

CONCENTRÁ vb. I. refl. a (se) strânge, a (se) aduna, a (se) acumula într-un (singur) loc; a (se) îndrepta spre un (singur) punct. II. refl. a-și încorda atenția, gândirea într-o (singură) direcție; a fi preocupat de ceva. III. tr. 1. a chema vremelnic sub arme un rezervist pentru instruire. 2. a mări procentul unui component într-o soluție, într-un amestec. 3. a separa părțile cu minereuri utile din minereul brut. (<fr. concentrer) verb tranzitiv concentra

concentrà v. 1. a reuni într’un centru: lentilele de sticlă concentrează razele solare; 2. a lua unui lichid o parte din apă ce conține: a concentra siropuri. verb tranzitiv concentrà

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) acumula într-un singur loc; a (se) îndrepta spre un singur punct. 2. Tranz. A chema vremelnic rezerviști sub arme în timp de pace, pentru completarea pregătirii militare sau în alt scop. ♦ A strânge mai multe unități militare într-o anumită zonă. 3. Refl. A-și îndrepta întreaga atenție sau preocupare într-o singură direcție; a fi absorbit, preocupat de ceva. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec. 5. Tranz. A separa dintr-un minereu brut părțile bogate în minereuri utile de părțile sterile. – Din fr. concentrer. verb tranzitiv concentra

CONCENTRÁ, concentrez, vb. I. 1. Tranz. A strînge, a aduna, a acumula într-un singur loc; a îndrepta spre un singur punct. V. converge. Războiul o dată lichi­dat, guvernul [R.P.R.] și-a concentrat forțele în interior, asupra problemei centrale a refacerii țării. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 33. ◊ * Refl. Tell, in care se concentra tăria noastră, era informat de N. Bălcescu și de Ion Ghica de tot ce se petrecea. GHICA, S. 706. 2. T r a n z. A chema vremelnic (pe un ostaș rezervist) sub arme, în timp de pace. În primăvara aceea, au fost concentrați opt sute de recruțidorobanți cu schimbul- pentru instrucție. SADOVEANU, O. VI 193. Spune-mi, puică-adevărat, De cînd pe mine m-o concentrat, Cîți voinici te-o sărutat? ȘEZ. III 156. 3. Refl. A-și aținti, a-și încorda întreaga atenție, gîndire etc. într-o singură direcție; a fi absorbit, pre­ocupat de ceva. În faza ultimă, Eminescu devine mai puțin atent la natură. Acum se concentrează asupra propriului său suflet. IBRĂILEANU S. 127. ◊ Tranz. Se apro­piată. cu toată atenția concentrată la prundul negru. C. PE1RFSCU, C. V. 38. 4. Tranz. (Chim.) A mări conținutul procentual al unui component într-o soluție sau într-un amestec (prin îndepărtarea parțială a celorlalți componenți sau prin adăugarea de cantități suplimentare din componentul respectiv). 5. A separa părțile bogate în minereuri utile dintr-un minereu de părțile sterile (care se elimină). verb tranzitiv concentra

*concentréz v. tr. (con- și centru; fr. concentrer). Adun într´un singur punct, grămădesc: a concentra armata. Fig. A-țĭ concentra mînia, a o opri, a o ascunde. Chim. Fac maĭ gros, fac să i se evaporeze o parte din apă: a concentra un acid. V. comasez. verb tranzitiv concentrez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului concentrat

concentrat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular concentrat concentratul concentra concentrata
plural concentrați concentrații concentrate concentratele
genitiv-dativ singular concentrat concentratului concentrate concentratei
plural concentrați concentraților concentrate concentratelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z