reduceri si promotii 2018
Definitie conținut - ce inseamna conținut - Dex Online

conținut definitie

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer [!], decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia. adjectiv conțin

CONȚINÚT, -Ă, conținuți, -te, adj. v. CONȚINE. – [DEX '98] adjectiv conținut

CONȚINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentând funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu]. substantiv neutru conținut

CONȚINÚT s. n. 1. ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esențiale care caracterizează și condiționează existența și schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei și afectiv, semnificațiile, mesajul unei opere de artă. 5. cuprinsul unei cărți, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei mașini de calculat. (după fr. contenu) substantiv neutru conținut

*conținút n., pl. urĭ. Cuprins, ceĭa ce e conținut: conținutu unuĭ pahar. substantiv neutru conținut

conținút s. n., pl. conținúturi substantiv neutru conținut

conținut n. coprins, ceea ce-i coprins în ceva. substantiv neutru conținut

CONȚINÚT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce se află într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Lista ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține. substantiv neutru conținut

CONȚINÚT s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu: limitat, în special într-un recipient. Conținutul sticlei. 2. Totalitatea elementelor care constituie esența lucru­rilor și fenomenelor, formînd o unitate dialectică cu forma. În procesul dezvoltării, conținutul precede formei, forma rămîne în urma conținutului. STALIN, O. I 322. O dată cu trecerea unei serii de țări pe 'drumul transformărilor revoluționare, în fața partidelor comuniste din aceste țâri se puneau probleme dintre cele mai complexe, legate de caracterul revoluției, de caracterul și conținutul de clasă al noii puteri de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 176. 3. Fond, cuprins, miez; semnificație. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice ajută [țările de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare, influențele ideolo­giei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. Conți­nutul principal al muncii politice de masă a organizațiilor de partid trebuie să fie lămurirea politicii partidului, care corespunde intereselor vitale ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. În fața acestui șuvoi de cărbune, negru, puternic, strălucitor, care se târăște prin fundul pămîntului și pe care clipă cu clipă minerii îl întrețin, cuvântul pro­ducție... își capătă deodată întreaga valoare, întregul lui conținut. BOGZA, V. J. 121. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii. substantiv neutru conținut

*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer [!], decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia. verb tranzitiv conțin

CONȚÍNE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir) verb tranzitiv conține

CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține]. verb tranzitiv conține

CONȚÍNE, pers. 3 conțíne, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține). verb tranzitiv conține

conțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțín, 2 sg. conțíi, 1 pl. conțínem, 2 pl. conțíneți; conj. prez. 3 să conțínă; ger. conținấnd; part. conținút verb tranzitiv conține

conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir]. verb tranzitiv conține

CONȚÍNE, conțín, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți. verb tranzitiv conține

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului conținut

conținut   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conținut conținutul
plural conținuturi conținuturile
genitiv-dativ singular conținut conținutului
plural conținuturi conținuturilor
conținut   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular conținut conținutul conținu conținuta
plural conținuți conținuții conținute conținutele
genitiv-dativ singular conținut conținutului conținute conținutei
plural conținuți conținuților conținute conținutelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z