conținut definitie

CONȚINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentând funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu]. substantiv neutru conținut

CONȚINÚT s. n. 1. ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esențiale care caracterizează și condiționează existența și schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei și afectiv, semnificațiile, mesajul unei opere de artă. 5. cuprinsul unei cărți, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei mașini de calculat. (după fr. contenu) substantiv neutru conținut

*conținút n., pl. urĭ. Cuprins, ceĭa ce e conținut: conținutu unuĭ pahar. substantiv neutru conținut

conținút s. n., pl. conținúturi substantiv neutru conținut

conținut n. coprins, ceea ce-i coprins în ceva. substantiv neutru conținut

CONȚINÚT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce se află într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Lista ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține. substantiv neutru conținut

CONȚINÚT s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu: limitat, în special într-un recipient. Conținutul sticlei. 2. Totalitatea elementelor care constituie esența lucru­rilor și fenomenelor, formînd o unitate dialectică cu forma. În procesul dezvoltării, conținutul precede formei, forma rămîne în urma conținutului. STALIN, O. I 322. O dată cu trecerea unei serii de țări pe 'drumul transformărilor revoluționare, în fața partidelor comuniste din aceste țâri se puneau probleme dintre cele mai complexe, legate de caracterul revoluției, de caracterul și conținutul de clasă al noii puteri de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 176. 3. Fond, cuprins, miez; semnificație. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice ajută [țările de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare, influențele ideolo­giei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. Conți­nutul principal al muncii politice de masă a organizațiilor de partid trebuie să fie lămurirea politicii partidului, care corespunde intereselor vitale ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. În fața acestui șuvoi de cărbune, negru, puternic, strălucitor, care se târăște prin fundul pămîntului și pe care clipă cu clipă minerii îl întrețin, cuvântul pro­ducție... își capătă deodată întreaga valoare, întregul lui conținut. BOGZA, V. J. 121. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii. substantiv neutru conținut