*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer [!], decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia. adjectiv conțin
CONȚINÚT, -Ă, conținuți, -te, adj. v. CONȚINE. – [DEX '98] adjectiv conținut
CONȚINÚT s.n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. Categorie filozofică care desemnează baza materială ce condiționează existența și schimbarea unui obiect, ansamblul interacțiunilor diferitelor componente și proprietăți reprezentând funcții esențiale pentru obiectul respectiv. ♦ Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni. 3. Noțiune desemnând lumea reprezentată, metamorfozată prin prisma scriitorului, semnificațiile, mesajul unei opere de artă; fond, cuprins; semnificație. 4. tablă de materii; sumar. [< conține, după fr. contenu]. substantiv neutru conținut
CONȚINÚT s. n. 1. ceea ce încape într-un spațiu limitat, într-un recipient. 2. (fil.) totalitatea elementelor constitutive esențiale care caracterizează și condiționează existența și schimbarea unui obiect sau fenomen. 3. (log.) totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni; comprehensiune (2). 4. fondul de idei și afectiv, semnificațiile, mesajul unei opere de artă. 5. cuprinsul unei cărți, reviste etc.; sumar. 6. (inform.) datele dintr-o celulă a unei mașini de calculat. (după fr. contenu) substantiv neutru conținut
*conținút n., pl. urĭ. Cuprins, ceĭa ce e conținut: conținutu unuĭ pahar. substantiv neutru conținut
conținút s. n., pl. conținúturi substantiv neutru conținut
conținut n. coprins, ceea ce-i coprins în ceva. substantiv neutru conținut
CONȚINÚT, conținuturi, s. n. 1. Ceea ce se află într-un spațiu limitat, în special într-un recipient. 2. Totalitatea notelor esențiale ale unei noțiuni, determinată în raport cu sfera acesteia; comprehensiune. 3. Fondul de idei și afectiv al unei opere literare sau artistice; cuprins, temă, miez. 4. Lista ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii, sumar. – V. conține. substantiv neutru conținut
CONȚINÚT s. n. 1. Ceea ce încape într-un spațiu: limitat, în special într-un recipient. Conținutul sticlei. 2. Totalitatea elementelor care constituie esența lucrurilor și fenomenelor, formînd o unitate dialectică cu forma. În procesul dezvoltării, conținutul precede formei, forma rămîne în urma conținutului. STALIN, O. I 322. O dată cu trecerea unei serii de țări pe 'drumul transformărilor revoluționare, în fața partidelor comuniste din aceste țâri se puneau probleme dintre cele mai complexe, legate de caracterul revoluției, de caracterul și conținutul de clasă al noii puteri de stat. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 176. 3. Fond, cuprins, miez; semnificație. Experiența și sprijinul Uniunii Sovietice ajută [țările de democrație populară] să-și construiască o cultură cu adevărat populară, să stîrpească printr-o luptă necruțătoare, influențele ideologiei burgheze, să creeze o cultură nouă, luminată de mărețele idei ale lui Lenin-Stalin, o cultură socialistă în conținut și națională în formă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. Conținutul principal al muncii politice de masă a organizațiilor de partid trebuie să fie lămurirea politicii partidului, care corespunde intereselor vitale ale poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2707. În fața acestui șuvoi de cărbune, negru, puternic, strălucitor, care se târăște prin fundul pămîntului și pe care clipă cu clipă minerii îl întrețin, cuvântul producție... își capătă deodată întreaga valoare, întregul lui conținut. BOGZA, V. J. 121. 4. Listă ordonată a materialului pe care îl cuprinde o revistă, o carte; tablă de materii. substantiv neutru conținut
*conțín, -ținút, a -țineá și -țíne v. tr. (lat. con-tinére, d. con-, împreună, și tenére, a ținea). Cuprind: apa asta conține fer [!], decalitru conține zece litri. Rar. Opresc, înfrînez: a conținea mulțimea, rîsu, mînia. verb tranzitiv conțin
CONȚÍNE vb. tr. 1. (despre un recipient) a fi umplut cu... 2. (despre cărți, texte) a fi alcătuit din. (< lat. continere, după fr. contenir) verb tranzitiv conține
CONȚÍNE vb. III. tr. 1. A fi umplut cu; a avea un anumit conținut, cuprins; a cuprinde. 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din. [P.i. 1,6 conțín, conj. -nă. / < lat. continere, cf. fr. contenir, după ține]. verb tranzitiv conține
conțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. conțín, 2 sg. conțíi, 1 pl. conțínem, 2 pl. conțíneți; conj. prez. 3 să conțínă; ger. conținấnd; part. conținút verb tranzitiv conține
conține v. 1. a avea o capacitate, o întindere oarecare: această butie conține 200 litri; 2. fig. a reține, a înfrâna: a conține gloata, furia. [Neologism modelat după fr. contenir]. verb tranzitiv conține
CONȚÍNE, pers. 3 conțíne, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a avea în interior... 2. (Despre cărți, texte) A fi alcătuit din..., a avea în sine. – Din fr. contenir, lat. continere (după ține). verb tranzitiv conține
CONȚÍNE, conțín, vb. III. Tranz. 1. (Despre un recipient) A fi umplut (total sau parțial) cu...; a cuprinde, a închide în sine. Butoiul conține vin. 2. (Despre o publicație, o scriere) A cuprinde, a fi. alcătuit din..., a avea în sine. Volumul conține nuvele și schițe. Scrisoarea conține multe noutăți. verb tranzitiv conține
conținut | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | conținut | conținutul |
plural | conținuturi | conținuturile | |
genitiv-dativ | singular | conținut | conținutului |
plural | conținuturi | conținuturilor |
conținut | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | conținut | conținutul | conținută | conținuta |
plural | conținuți | conținuții | conținute | conținutele | |
genitiv-dativ | singular | conținut | conținutului | conținute | conținutei |
plural | conținuți | conținuților | conținute | conținutelor |