COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità. substantiv feminincomunitate
COMUNITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relații reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communauté, it. comunità]. substantiv feminincomunitate
COMUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce. (<lat. communitas, după fr. communauté, it. comunità) substantiv feminincomunitate
comunitáte s. f., g.-d. art. comunitắții; pl. comunitắți substantiv feminincomunitate
*comunitáte f. (d. comun; fr. communauté, d. communal, comunal). Starea lucruluĭ comun: comunitate de interese. Paritate, identitate: comunitate de opiniunĭ. Societate religioasă orĭ alt-fel trăind împreună supt [!] anumite regule. Jur. Asociațiune de bunurĭ între soțĭ. V. cenobiŭ. substantiv feminincomunitate
comunitate f. 1. societate de mai multe persoane, trăind împreună sub anumite regule: comunitate religioasă; 2. starea de ceea ce-i comun: comunitate de interese, de idei; 3. Jur. societate de bunuri între soți. substantiv feminincomunitate
COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunitá. substantiv feminincomunitate
COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. V. unitate. Comunitate de vederi. Comunitate de limbă. Totalitatea celor care trăiesc împreună, avînd aceleași obiceiuri, norme de viață etc.; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. V. colectivitate, societate, obște. În comunitatea gentilică sau sătească, întemeiată pe proprietatea comună asupra pămîntului, cu care, sau cu ale cărei rămășițe foarte vizibile își fac intrarea în istorie toate popoarele civilizate, repartiția relativ egală a produselor este ceva de la sine înțeles. ENGELS,172. substantiv feminincomunitate
comunitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | comunitate | comunitatea |
plural | comunități | comunitățile | |
genitiv-dativ | singular | comunități | comunității |
plural | comunități | comunităților |