comunitate definitie

COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunità. substantiv feminin comunitate

COMUNITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Totalitatea celor care trăiesc în același loc și au aceleași obiceiuri, aceleași norme de viață etc.; colectivitate. ♦ (Biol.) Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o zonă geografică oarecare, având relații reciproce. [< lat. communitas, cf. fr. communauté, it. comunità]. substantiv feminin comunitate

COMUNITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credințe, obiceiuri, norme de viață comune; colectivitate, societate. ◊ totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relații reciproce. (<lat. communitas, după fr. communauté, it. comunità) substantiv feminin comunitate

comunitáte s. f., g.-d. art. comunitắții; pl. comunitắți substantiv feminin comunitate

*comunitáte f. (d. comun; fr. communauté, d. communal, comunal). Starea lucruluĭ comun: comunitate de interese. Paritate, identitate: comunitate de opiniunĭ. Societate religioasă orĭ alt-fel trăind împreună supt [!] anumite regule. Jur. Asociațiune de bunurĭ între soțĭ. V. cenobiŭ. substantiv feminin comunitate

comunitate f. 1. societate de mai multe persoane, trăind împreună sub anumite regule: comunitate religioasă; 2. starea de ceea ce-i comun: comunitate de interese, de idei; 3. Jur. societate de bunuri între soți. substantiv feminin comunitate

COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. 2. Grup de oameni cu interese, credințe sau norme de viață comune; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. – Comun + suf. -itate (după fr. communauté). Cf. lat. communitas, -atis, it. comunitá. substantiv feminin comunitate

COMUNITÁTE, (2) comunități, s. f. 1. Faptul de a fi comun mai multor lucruri sau ființe; posesiune în comun. V. unitate. Comunitate de vederi. Comunitate de limbă. Totalitatea celor care trăiesc împreună, avînd ace­leași obiceiuri, norme de viață etc.; totalitatea locuitorilor unei localități, ai unei țări etc. V. colectivitate, societate, obște. În comunitatea gentilică sau sătească, întemeiată pe proprietatea comună asupra pămîn­tului, cu care, sau cu ale cărei rămășițe foarte vizibile își fac intrarea în istorie toate popoarele civilizate, repartiția relativ egală a produselor este ceva de la sine înțeles. ENGELS,172. substantiv feminin comunitate

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului comunitate

comunitate   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunitate comunitatea
plural comunități comunitățile
genitiv-dativ singular comunități comunității
plural comunități comunităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z