comunism definitie

credit rapid online ifn

COMUNÍSM s. n. 1. Doctrină socială, politică și economică constituită pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii societății comuniste. – Din fr. communisme. substantiv neutrucomunism

COMUNÍSM s.n. 1. Orânduire social-economică bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție, având, potrivit concepției marxiste, două faze: una inferioară, socialismul, și a doua, superioară, comunismul propriu-zis. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste. 3. Mișcare politică-revoluționară care luptă pentru realizarea societății comuniste. [< fr. communisme]. substantiv neutrucomunism

credit rapid online ifn

COMUNÍSM s. n. 1. formațiune social-economică în dezvoltarea societății, caracterizată prin proprietatea de stat asupra tuturor mijloacelor de producție și prin regim totalitar de extremă stânga. ◊ ideologia, teoria înfăptuirii orânduirii comuniste a unei false fericiri generale. 2. ~ utopic = ansamblul doctrinelor premarxiste privind o societate întemeiată pe desființarea proprietății private și pe egalitatea socială și economică. 3. ~ științific = socialism științific. (<fr. communisme) substantiv neutrucomunism

*comunízm n., pl. e (d. comun). O doctrină socială care consistă în punerea tuturor bunurilor la un loc (o rătăcire). substantiv neutrucomunizm

comunísm s. n. substantiv neutrucomunism

comunism n. doctrină socială care reclamă comunitatea bunurilor pentru fericirea omenirii. V. socialism. substantiv neutrucomunism

COMUNÍSM s. n. 1. Sistem social, politic și economic constituit pe principiul abolirii proprietății private și al instaurării proprietății colective asupra mijloacelor de producție și de schimb. 2. Mișcare care dorește să implementeze acest sistem. 3. Ideologie care promovează acest sistem. – Din fr. communisme. substantiv neutrucomunism

COMUNÍSM s. n. 1. Orînduirea socială superioară care urmează după doborîrea capitalismului, ca rezultat al victoriei revoluției proletare și al instaurării dictaturii proletariatului; în această orînduire nu există exploatarea omului de către om și mijloacele de producție sînt pro­prietate socialistă; în dezvoltarea sa, această orînduire trece prin două faze, dintre care prima e faza socialismului (v. s o c i a l i s m); în a doua fază, cea a comunismului deplin, se va aplica principiul: de Ia fiecare după capaci­tățile sale, fiecăruia după nevoile sale; nu vor mai exista diferențe de clasă, vor dispărea deosebirile esențiale dintre sat și oraș, dintre munca fizică și cea intelectuală, știința și arta vor ajunge la o înflorire deplină, iar individul va deveni cu adevărat liber. În comparație cu capitalismul, comunismul înseamnă o productivitate a muncii superioară, obținută de muncitorii liberi, conștienți, uniți, care folosesc o tehnică înaintată. LENIN, O.A. II 490. Trecerea de la societa­tea capitalistă, care se dezvoltă spre comunism, la societatea comunistă e cu neputință fără o «perioadă politică de tran­ziție », iar statul acestei perioade poate fi numai dictatura revoluționară a proletariatului. LENIN, STAT. REV. 99. Principiul comunismului constă în faptul că în societatea comunistă fiecare muncește după capacitățile sale și primește articolele de consum nu după munca depusă de el, ci după nevoile pe care le are un om ridicat din punct de vedere cultural. STALIN, PROBL. LEN. 514. ◊ Comunism de război = politică a dictaturii proletariatului, impusă de condițiile de război și de intervenție, o politică care urmărește stabilirea unui schimb direct de produse între oraș și sat nu prin intermediul pieței, ci în afara pieței, prin măsuri de ordin mai ales extraeconomic și în parte cu caracter militar și care are drept scop organizarea unei repartiții a produselor care să poată asigura apro­vizionarea armatelor revoluționare de pe front și a munci­torilor din spatele frontului. STALIN, O. XI 160. 2. Ideologia, teoria înfăptuirii orînduirii comuniste. Comunismul nu este o simplă doctrină de partid a clasei muncitoare, ci o teorie a cărei țintă finală este eliberarea întregii societăți, inclusiv a capitaliștilor, din cadrul îngust al actualelor relații. MARX-ENGELS, O. A. II 375. ◊ Comu­nismul științific = marxism-leninismul. substantiv neutrucomunism

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomunism

comunism  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunism comunismul
plural
genitiv-dativ singular comunism comunismului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z