comunicat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecomunicat
- Vezi aici mai multe rimecomunicat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucom
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucat
COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué. adjectivcomunicat
COMUNICÁT s.n. Înștiințare, informație oficială difuzată prin presă, prin radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. ♦ Buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate, prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. [Cf. fr. communiqué, it. comunicato]. adjectivcomunicat
COMUNICÁT s. n. înștiințare oficială difuzată prin presă, radio etc. asupra anumitor tratative diplomatice, evenimente etc. *buletin oficial al comandamentului suprem al unei armate prin care publicul este informat în timp de război cu privire la operațiile militare. (<fr. communiqué) adjectivcomunicat
*comunicát n., pl.e (fr. communiqué). Lucru comunicat, informațiune dată de o autoritate p. a rectifica un zvon fals. adjectivcomunicat
comunicát s. n., pl. comunicáte adjectivcomunicat
comunicat n. informațiune dată ziarelor de o autoritate superioară. adjectivcomunicat
COMUNICÁT, comunicate, s. n. Înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio etc., asupra unor evenimente importante de actualitate. ♦ Buletin prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul în timp de război asupra operațiilor militare. – Din fr. communiqué. adjectivcomunicat
COMUNICÁT, comunicate, s. n. Comunicare, informație oficială (în special în problemele de însemnătate națională și internațională) difuzată prin presă, prin radio etc. Un comunicat al primăriei dădu de știre că au fost aduse cincisprezece vagoane cu făină. PAS, Z. III 162. ♦ Buletin, prin care comandamentul suprem al unei armate informează publicul, în timp de război, asupra operațiilor militare. adjectivcomunicat
*comúnic, a -á v. tr. (lat. commúnico, -áre. V. cuminec). Transmit, daŭ: soarele comunică căldură. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Îs în comunicațiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunică cu orașu. verb tranzitivcomunic
COMUNICÁ vb. I. tr. a face cunoscut; a înștiința. ◊ a prezenta o comunicare (4). II. intr. a fi, a se pune în legătură cu... (<fr. communiquer, lat. communicare) verb tranzitivcomunica
comunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 comúnică verb tranzitivcomunica
COMUNICÁ vb. I. 1. tr. A face cunoscut; a înștiința, a transmite. ♦ A face, a prezenta o comunicare. 2. intr. A fi, a se pune în legătură cu..., a vorbi cu...; a duce la... [P.i. comúnic. / < fr. communiquer, cf. lat. communicare]. verb tranzitivcomunica
comunicà v. 1. a împărtăși, a transmite: soarele ne comunică căldura și lumina; 2. a face cunoscut: a comunica un secret; 3. a fi în comunicațiune: a comunica cu acuzatul; această poartă comunică cu o suterană. verb tranzitivcomunicà
COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer. verb tranzitivcomunica
COMUNICÁ, comuníc, vb. I. 1. T r a n z. A face cunoscut, a transmite ceva cuiva (verbal sau în scris), a da de știre; a înștiința, a informa, a spune. Să știi că nu-mi comunici nimic nou. SEBASTIAN, T. 56. Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N. 113. Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările noastre. GHICA, A. 238. ♦ Intranz. (Despre persoane, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a sta de vorbă, a vorbi cu... Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN, PROBL. Lingv. 20. 2. Intranz. (Despre un lucru) A fi în legătură cu..., a duce la... Peștera comunică cu un turn părăsit. verb tranzitivcomunica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomunicat
| comunicat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | comunicat | comunicatul | comunicată | comunicata |
| plural | comunicați | comunicații | comunicate | comunicatele | |
| genitiv-dativ | singular | comunicat | comunicatului | comunicate | comunicatei |
| plural | comunicați | comunicaților | comunicate | comunicatelor | |