comunicare definitie

credit rapid online ifn

COMUNICÁRE s.f. 1. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 2. Înștiințare, informație, știre; raport. 3. Contact, relație, legătură. 4. Prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei comunicări. ◊ Comunicare artistică = transmitere a mesajului artistic de la creator la receptor prin intermediul operei de artă. [< comunica]. substantiv feminincomunicare

COMUNICÁRE s. f. 1. acțiunea de a comunica. 2. înștiințare, veste, știre. 3. contact, relație, legătură. 4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări. (<comunica) substantiv feminincomunicare

credit rapid online ifn

comunicáre s. f., g.-d. art. comunicắrii; pl. comunicắri substantiv feminincomunicare

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a comunica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, știre, veste; raport, relație, legătură. 2. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. – V. comunica. substantiv feminincomunicare

COMUNICÁRE, comunicări, s. f. Acțiunea de a co­munica și rezultatul ei. 1. Înștiințare, informație, știre, veste. Tinerii coconi ascultară, cu luare-aminte, comunicarea. SADOVEANU, Z. C. 94. 2. Contact, raport, relație, legătură. Limba este un mijloc de comunicare între oameni. 3. Prezentare, într-un cerc de specialiști, a unei contribuții personale într-o problemă științifică. A făcut o comunicare la Academia Republicii Populare Romîne. substantiv feminincomunicare

*comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminincomunicațiune

*comúnic, a v. tr. (lat. commúnico, -áre. V. cuminec). Transmit, daŭ: soarele comunică căldură. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Îs în comunicațiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunică cu orașu. verb tranzitivcomunic

COMUNICÁ vb. I. tr. a face cunoscut; a înștiința. ◊ a prezenta o comunicare (4). II. intr. a fi, a se pune în legătură cu... (<fr. communiquer, lat. communicare) verb tranzitivcomunica

comunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 comúnică verb tranzitivcomunica

COMUNICÁ vb. I. 1. tr. A face cunoscut; a înștiința, a transmite. ♦ A face, a prezenta o comunicare. 2. intr. A fi, a se pune în legătură cu..., a vorbi cu...; a duce la... [P.i. comúnic. / < fr. communiquer, cf. lat. communicare]. verb tranzitivcomunica

comunicà v. 1. a împărtăși, a transmite: soarele ne comunică căldura și lumina; 2. a face cunoscut: a comunica un secret; 3. a fi în comunicațiune: a comunica cu acuzatul; această poartă comunică cu o suterană. verb tranzitivcomunicà

COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer. verb tranzitivcomunica

COMUNICÁ, comuníc, vb. I. 1. T r a n z. A face cunoscut, a transmite ceva cuiva (verbal sau în scris), a da de știre; a înștiința, a informa, a spune. Să știi că nu-mi comunici nimic nou. SEBASTIAN, T. 56. Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N. 113. Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările noastre. GHICA, A. 238. ♦ Intranz. (Despre persoane, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a sta de vorbă, a vorbi cu... Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN, PROBL. Lingv. 20. 2. Intranz. (Despre un lucru) A fi în legătură cu..., a duce la... Peștera comunică cu un turn părăsit. verb tranzitivcomunica

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomunicare

comunicare  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular comunicare comunicarea
plural comunicări comunicările
genitiv-dativ singular comunicări comunicării
plural comunicări comunicărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z