COMUNICÁȚIE, comunicații, s. f. 1. Mijloc de comunicare între puncte diferite; legătură, contact. 2. Sistem tehnic folosit pentru realizarea comunicației. 3. (În sintagma) Comunicații de masă = totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare a informațiilor (poștă, telegraf, telefon, radio, televiziune, cinema, publicații etc.). [Var.: (înv.) comunicațiúne s. f.] – Din fr. communication, lat. communicatio, -onis. substantiv feminin comunicație
COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație. substantiv feminin comunicațiune
COMUNICAȚIÚNE s.f. v. comunicație. substantiv feminin comunicațiune
*comunicațiúne f. (lat. communicátio, -ónis). Acțiunea de a comunica. Legătură, relațiune, corespondență: cale de comunicațiune cu cineva, cu ceva. Informațiune: a primi o comunicațiune. – Și -áție și -áre. substantiv feminin comunicațiune
comunicați(un)e f. 1. lucrarea de a comunica și rezultatul ei; 2. informațiune, știre. substantiv feminin comunicațiune
COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație. substantiv feminin comunicațiune
COMUNICAȚIÚNE s. f. v. comunicație. substantiv feminin comunicațiune
| comunicațiune | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | comunicațiune | comunicațiunea |
| plural | comunicațiuni | comunicațiunile | |
| genitiv-dativ | singular | comunicațiuni | comunicațiunii |
| plural | comunicațiuni | comunicațiunilor | |