*comúnic, a -á v. tr. (lat. commúnico, -áre. V. cuminec). Transmit, daŭ: soarele comunică căldură. Informez, fac cunoscut: a comunica un secret. V. intr. Îs în comunicațiune: a comunica cu un erudit, acest drum comunică cu orașu. verb tranzitivcomunic
COMUNICÁ vb. I. 1. tr. A face cunoscut; a înștiința, a transmite. ♦ A face, a prezenta o comunicare. 2. intr. A fi, a se pune în legătură cu..., a vorbi cu...; a duce la... [P.i. comúnic. / < fr. communiquer, cf. lat. communicare]. verb tranzitivcomunica
COMUNICÁ vb. I. tr. a face cunoscut; a înștiința. ◊ a prezenta o comunicare (4). II. intr. a fi, a se pune în legătură cu... (<fr. communiquer, lat. communicare) verb tranzitivcomunica
comunicá (a ~) vb., ind. prez. 3 comúnică verb tranzitivcomunica
comunicà v. 1. a împărtăși, a transmite: soarele ne comunică căldura și lumina; 2. a face cunoscut: a comunica un secret; 3. a fi în comunicațiune: a comunica cu acuzatul; această poartă comunică cu o suterană. verb tranzitivcomunicà
COMUNICÁ, comúnic, vb. I. 1. Tranz. A face cunoscut, a da de știre; a informa, a înștiința, a spune. ♦ Intranz. (Despre oameni, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a vorbi cu... 2. Intranz. A fi în legătură cu..., a duce la... Cămara comunică cu pivnița. – Din fr. communiquer. verb tranzitivcomunica
COMUNICÁ, comuníc, vb. I. 1. T r a n z. A face cunoscut, a transmite ceva cuiva (verbal sau în scris), a da de știre; a înștiința, a informa, a spune. Să știi că nu-mi comunici nimic nou. SEBASTIAN, T. 56. Ni s-a comunicat... că [mantalele] vor sosi în cîteva zile. SAHIA, N. 113. Noi cîțiva corespundeam între noi și ne comunicam unii altora lucrările și cugetările noastre. GHICA, A. 238. ♦ Intranz. (Despre persoane, comunități sociale etc.) A se pune în legătură, în contact cu...; a sta de vorbă, a vorbi cu... Limba este un mijloc, un instrument cu ajutorul căruia oamenii comunică între ei, fac schimb de idei și se înțeleg reciproc. STALIN, PROBL. Lingv. 20. 2. Intranz. (Despre un lucru) A fi în legătură cu..., a duce la... Peștera comunică cu un turn părăsit. verb tranzitivcomunica
comunica verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)comunica | comunicare | comunicat | comunicând | singular | plural | ||
comunicând | comunicați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | comunic | (să)comunic | comunicam | comunicai | comunicasem | |
a II-a (tu) | comunici | (să)comunici | comunicai | comunicași | comunicaseși | ||
a III-a (el, ea) | comunică | (să)comunicai | comunica | comunică | comunicase | ||
plural | I (noi) | comunicăm | (să)comunicăm | comunicam | comunicarăm | comunicaserăm | |
a II-a (voi) | comunicați | (să)comunicați | comunicați | comunicarăți | comunicaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | comunică | (să)comunice | comunicau | comunicară | comunicaseră |