compozit definitie

credit rapid online ifn

COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu foi de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale care reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus. adjectivcompozit

*compózit, -ă adj. (lat. com-pósitus, compus). Arh. Ordin compozit, un ordin compus din cel corintian și cel ionic. adjectivcompozit

credit rapid online ifn

COMPOZÍT adj. Făcut, compus din elemente disparate. ◊ Ordin compozit (și s.n.) = ordin arhitectonic folosit de romani, caracterizat prin capitelul care reunește voluta ionică cu frunza de acant din capitelul corintic. [Cf. fr. composite, lat. compositus]. adjectivcompozit

COMPOZÍT, -Ă adj. I. alcătuit din elemente sau materiale diferite. ♦ ordin ~ (și s. n.) ordin arhitectonic la romani, care îmbină capitelul corintic cu voluta ionică. II. s. n. pl. (tehn.) materiale care reunesc elemente diferite într-un singur produs. (< fr. composite, lat. compositus) adjectivcompozit

compozít adj. m., pl. compozíți; f. compozítă, pl. compozíte adjectivcompozit

compozit a. și n. unul din cele 5 ordine de arhitectură, compus din corintian și ionic. adjectivcompozit

COMPOZÍT, -Ă, compozite, adj. Alcătuit din elemente felurite, disparate. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și foi de acant, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintian.COMPOZIT adjectivcompozit

COMPOZÍT, -Ă, compoziți, -te, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Alcătuit din elemente disparate, felurite, heteroclit. ◊ Ordinul compozit (și substantivat, n.) = ordin arhitectonic antic, caracterizat în special prin capitelul cu volute și cu frunze de acantă, rezultat din combinarea capitelului ionic cu cel corintic. 2. S. f. (La pl.) Familie de plante superioare, dicotiledonate, erbacee, rar lemnoase, cu frunze de obicei alterne, cu flori mici, simple și numeroase, dispuse în inflorescențe în formă de capitule și adesea cu latex în organele vegetative; compozee; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă compozită. 3. S. n. pl. (Tehn.) Materiale ce reunesc într-un singur produs unele elemente care, de obicei, nu se asociază în mod natural. – Din fr. composite, lat. compositus. adjectivcompozit

COMPOZÍTE s.f.pl. Compozee. [Sg. -tă. / < fr. composites]. adjectivcompozite

COMPOZÍTE s. f. pl. compozee. (< germ. Kompositen) adjectivcompozite

COMPOZÍTE s. f. pl. Compozee. adjectivcompozite

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicompozit

compozit  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular compozit compozitul compozi compozita
plural compoziți compoziții compozite compozitele
genitiv-dativ singular compozit compozitului compozite compozitei
plural compoziți compoziților compozite compozitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z