COMPOUND s.n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Material electroizolant obținut dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. [Pron. compáund, var. compund s.n. / < engl. compound]. substantiv neutrucompound
COMPOUND [COMPÁUND] s. n. 1. mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. material electroizolant dintr-un amestec de bitumuri, rășine și ceruri. (< engl. compound) substantiv neutrucompound
compound (angl.) [pron. compávnd] (-pound) s. n. substantiv neutrucompound
COMPOUND s. n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice. [Pr.: -páŭnd] – Cuv. engl. substantiv neutrucompound
COMPOUND s. n. 1. Mod de grupare a două mecanisme, mașini etc. pentru a asigura funcționarea lor asociată. 2. Masă electroizolantă constituită dintr-un amestec de materiale electroizolante organice. [Pr.: -páŭnd] – Cuv. engl. substantiv neutrucompound
compound substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | compound | compoundul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | compound | compoundului |
plural | — | — |