COMPORTAMÉNT s.n. Ansamblul manifestărilor obiective ale oamenilor prin care se exteriorizează viața psihică. ♦ Fel de a se comporta; comportare. ♦ Modul în care un organism vegetal reacționează față de factorii de mediu. [Cf. fr. comportement, it. comportamento]. substantiv neutrucomportament
COMPORTAMÉNT s. n. 1. ansamblul manifestărilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizează viața sa psihică. ◊ fel de a se comporta; conduită. 2. (biol.) mod în care un organism reacționează față de factorii de mediu. (< fr. comportement) substantiv neutrucomportament
comportamént s. n., pl. comportaménte substantiv neutrucomportament
COMPORTAMÉNT, comportamente, s. n. 1. Modalitate de a acționa și de a reacționa în anumite împrejurări sau situații; conduită, purtare, comportare. 2. Ansamblul reacțiilor unui organism sau al unei colectivități animale ori umane la factorii de mediu; conduită (2). – Din fr. comportement. substantiv neutrucomportament
COMPORTAMÉNT, comportamente, s. n. (Franțuzism) Comportare. substantiv neutrucomportament
comportament substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | comportament | comportamentul |
plural | comportamente | comportamentele | |
genitiv-dativ | singular | comportament | comportamentului |
plural | comportamente | comportamentelor |