reduceri si promotii 2018
Definitie component - ce inseamna component - Dex Online

component definitie

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., subst. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. – Din germ. Komponente, it. componente. adjectiv component

COMPONÉNT, -Ă adj. (adesea s.) Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție etc. ◊ Corpuri componente = corpuri care, combinându-se, dau un corp compus; (fiz.) forțe componente (și s.f.) = forțe care produc asupra unui corp același efect ca o singură forță, numită rezultantă. // s.f. (Mat.) Proiecție a unui vector pe una din axele sau pe unul din planurile unui sistem de coordonate. [Cf. lat. componentes, germ. Komponente, it. componente]. adjectiv component

componént1 adj. m., pl. componénți; f. componéntă, pl. componénte adjectiv component

COMPONÉNT, -Ă I. adj. (și s.) care intră ca parte într-un întreg; constituent, constitutiv. II. s. f. (fiz.) fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector. III. s. n. fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare care alcătuiesc un sistem fizico-chimic. (< germ. Komponente, it. componente) adjectiv component

*componént, -ă adj. (lat. compónens, -éntis. V. com-pun). Chim. Care intră în compozițiunea unuĭ lucru. S. m. și n., pl. e. Componențiĭ apeĭ îs idrogenu [!] și oxigenu. S. f. Fiz. Fie-care din forțele care, toate la un loc, pot fi înlocuite de o forță unică numită rezultantă. adjectiv component

component a. care intră în compozițiune. ║ n. 1. Chim. corp ce servă la compunerea altuia; 2. în mecanică, fiecare din forțele a căror totalitate poate fi înlocuită cu o forță unică numită rezultanta. adjectiv component

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj., s. n., s. f., s. m. 1. Adj. Care intră ca parte într-un întreg; alcătuitor. ♦ (Substantivat, f.) Element component (1). 2. S. n. (Chim.) Fiecare dintre substanțele sau speciile moleculare ale unui sistem fizico-chimic. 3. S. f. (Fiz.) Fiecare dintre vectorii în care se descompune un anumit vector și ale căror efecte însumate sunt echivalente cu efectul vectorului dat. 4. S. n. pl. (Electron.; în sintagmele) Componente active = denumire generică pentru diode, tranzistoare, circuite integrate. Componente pasive = denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc. 5. S. m. și f. Membru al unei echipe, al unei formații (sportive, coregrafice, muzicale etc.). – Din germ. Komponente, it. componente. adjectiv component

componént2 (persoană) s. m., pl. componénți adjectiv component

componént3 (constituent chimic) s. n., pl. componénte adjectiv component

COMPONÉNT, -Ă, componenți, -te, adj. Care intră ca parte într-un întreg, într-o compoziție; alcătuitor. Considerînd problema țărănească drept o parte componentă a problemei generale a revoluției proletare, a dictaturii proletariatului, Lenin și Stalin au creat o teorie unitară completă despre necesitatea și căile transformării socialiste a agriculturii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 347, 2/1. Vin din toate părțile, pe cale mecanică, piesele com­ponente [ale mașinii]. SAHIA, U.R.S.S. 86. ◊ (Chim.) Corpuri componente (și substantivat, n.) = corpuri din a căror combinație rezultă un corp compus. (Mec.) Forțe componente (și substantivat, f.) = forțe a căror direcție și intensitate se combină spre a produce o forță unică (numită rezultantă). adjectiv component

componéntă (element constitutiv, persoană, vector, element electronic) s. f., g.-d. art. componéntei; pl. componénte adjectiv componentă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului component

component   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular component componentul componentă componenta
plural componenți componenții componente componentele
genitiv-dativ singular component componentului componente componentei
plural componenți componenților componente componentelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z