complicat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecomplicat
- Vezi aici mai multe rimecomplicat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucom
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucat
COMPLICÁT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica. adjectivcomplicat
COMPLICÁT, -Ă adj. Încurcat, greu de înțeles. [Cf. fr. compliqué]. adjectivcomplicat
COMPLICÁT, -Ă adj. 1. încurcat, greu de înțeles. 2. (fig.) întortocheat, sinuos. (< fr. compliqué) adjectivcomplicat
*complicát, -ă adj. (lat. complicatus). Amestecat cu altele: boală complicată. Compus din maĭ multe bucățĭ: mașină complicată. Prea încărcat cu întîmplărĭ: narațiune complicată. adjectivcomplicat
complicat a. 1. compus dintr’un mare număr de părți; 2. gravat prin complicațiuni: boală complicată. adjectivcomplicat
COMPLICÁT, -Ă, complicați, -te, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente; greu de descurcat sau de înțeles; încurcat, încâlcit. – V. complica. adjectivcomplicat
COMPLICÁT, -Ă, complicați, -le, adj. Alcătuit din (prea) multe elemente, multiplu; greu de descurcat sau de înțeles, încurcat, încîlcit. Viața e ceva mai complicată decît în romanele tale. C. PETRESCU, Î. I 8. Această strofă, care pare atît de complicată, se citește ușor, ca proza. GHEREA, ST. CR. III 379. Adresa lui Horică eu nu o am aci, și e foarte complicată ca să ți-o spun din memorie. CARAGIALE, O. VII 173. adjectivcomplicat
*complíc, a -á v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere. verb tranzitivcomplic
COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare) verb tranzitivcomplica
COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer. verb tranzitivcomplica
COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare]. verb tranzitivcomplica
complicá (a ~) vb., ind. prez. 3 complícă verb tranzitivcomplica
complicà a. a încurca. verb tranzitivcomplicà
COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer. verb tranzitivcomplica
COMPLICÁ, complic, vb. I. T r a n z. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat. verb tranzitivcomplica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomplicat
| complicat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | complicat | complicatul | complicată | complicata |
| plural | complicați | complicații | complicate | complicatele | |
| genitiv-dativ | singular | complicat | complicatului | complicate | complicatei |
| plural | complicați | complicaților | complicate | complicatelor | |