complica definitie

*complíc, a v. tr. (lat. cómplico, -áre, fr. compliquer. V. plec, a-plic, re-plic). Încurc: a complica o afacere. verb tranzitivcomplic

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer. verb tranzitivcomplica

COMPLICÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) încurca, a(-și) provoca complicații, încurcături. ♦ A face, a deveni complicat. 2. refl. A se agrava, a se înrăutăți. [P.i. complíc. / < fr. compliquer, cf. it., lat. complicare]. verb tranzitivcomplica

COMPLICÁ vb. tr., refl. a (se) încurca, a (se) agrava, a (se) înrăutăți. (< fr. compliquer, lat. complicare) verb tranzitivcomplica

complicá (a ~) vb., ind. prez. 3 complícă verb tranzitivcomplica

complicà a. a încurca. verb tranzitivcomplicà

COMPLICÁ, complíc, vb. I. Tranz. și refl. A (se) încurca; a (se) agrava, a (se) înrăutăți. – Din fr. compliquer. verb tranzitivcomplica

COMPLICÁ, complic, vb. I. T r a n z. A încurca, a încîlci, a face mai greu (de priceput, de descurcat, de rezolvat). Luminița îmi complică viața. C. PETRESCU, Î. I 10. ♦ Refl. A se agrava, a se înrăutăți. Boala s-a complicat. verb tranzitivcomplica

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluicomplica

complica  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)complica complicare complicat complicând singular plural
complicând complicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) complic (să)complic complicam complicai complicasem
a II-a (tu) complici (să)complici complicai complicași complicaseși
a III-a (el, ea) compli (să)complicai complica complică complicase
plural I (noi) complicăm (să)complicăm complicam complicarăm complicaserăm
a II-a (voi) complicați (să)complicați complicați complicarăți complicaserăți
a III-a (ei, ele) compli (să)complice complicau complica complicaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z