complezent definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecomplezent
- Vezi aici mai multe rimecomplezent
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuco
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucom
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cunt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuent
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant. adjectivcomplezent
COMPLEZÉNT, -Ă adj. (Franțuzism) Gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. [< fr. complaisant]. adjectivcomplezent
COMPLEZÉNT, -Ă adj. gata de a servi pe cineva; serviabil, amabil. (< fr. complaisant) adjectivcomplezent
*complezánt, -ă adj. (fr. com-plaisant, d. plaire, a plăcea). Amabil. – Fals -ent. adjectivcomplezant
complezént adj. m., pl. complezénți; f. complezéntă, pl. complezénte adjectivcomplezent
complezant a. politicos, îndatoritor. adjectivcomplezant
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Care este gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; serviabil, amabil. – Din fr. complaisant. adjectivcomplezent
COMPLEZÉNT, -Ă, complezenți, -te, adj. Gata de a servi pe cineva, doritor de a face plăcere cuiva; amabil. adjectivcomplezent
COMPLEZÉNȚĂ s. f. Faptul de a fi complezent; amabilitate, serviabilitate. adjectivcomplezență
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomplezent
| complezent adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | complezent | complezentul | complezentă | complezenta |
| plural | complezenți | complezenții | complezente | complezentele | |
| genitiv-dativ | singular | complezent | complezentului | complezente | complezentei |
| plural | complezenți | complezenților | complezente | complezentelor | |