complex definitie

COMPLÉX s.n. 1. Întreg, unitate compusă din mai multe elemente sau părți. ♦ (Constr.) Îmbrăcăminte de etanșare, formată din mai multe straturi izolate. ◊ (Geol.) Complex de strate = succesiune de strate diferite din punct de vedere litologic. 2. (Med.) Idei latente, amintiri refulate care provoacă tulburări neurocerebrale. ◊ Complex de inferioritate = stare psihică în care cineva se simte inferior, persecutat. [Pl. -exe. / < fr. complexus]. adjectivcomplex

COMPLÉX, -Ă adj. Format din mai multe elemente (variate) care alcătuiesc un tot; cu mai multe idei, elemente, unități etc. [Pl. -ecși, -exe. / < lat. complexus, cf. fr. complexe]. adjectivcomplex

COMPLÉX, -Ă I. adj. format din mai multe părți; care întrunește mai multe idei, elemente, unități etc. ◊ (mat.) număr ~ = număr format prin însumarea unui număr real cu unul imaginar. II. s. n. 1. întreg format din mai multe elemente. 2. ansamblu de unități (comerciale, industriale, sportive). 3. (constr.) îmbrăcăminte de etanșare din mai multe straturi izolate. 4. (med.) ansamblu de reprezentări și amintiri cu o puternică valoare sau semnificație afectivă. ♦ ~ de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii. (< fr. complexe, lat. complexus) adjectivcomplex

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care îmbrățișează, care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale sau comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ♦ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe inconștiente formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ♦ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus. adjectivcomplex

*compléx, -ă adj. (lat. com-plexus. V. per-plex). Care cuprinde maĭ multe lucrurĭ: ideĭe complexă. Gram. Care e modificat de un complement: subĭect complex. Aritm. Număr complex, compus din unitățĭ de diferite speciĭ. S. n., pl. e și urĭ. Complexitate. adjectivcomplex

compléx¹ adj. m., pl. complécși; f. compléxă, pl. compléxe adjectivcomplex

compléx² (tendință de comportare) s. n., pl. compléxe adjectivcomplex

compléx³(construcție) s. n., pl. compléxuri adjectivcomplex

complex a. 1. ce conține mai multe părți, mai multe elemente: omul e o ființă complexă; 2. Gram. subiect modificat de un termen adăogat; 3. Aritm. număr compus din unități de specii diferite: 3 stânjeni, 5 palme, 7 degete și 9 linii. ║ n. complexitate. adjectivcomplex

COMPLÉX, -Ă, complecși, -xe, 1. adj., s. n. 1. Adj. Format din mai multe părți; care întrunește în sine mai multe laturi sau elemente diferite. ♦ (Mat.) Număr complex = număr alcătuit prin însumarea unui număr real cu un număr imaginar. 2. S. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente diferite; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. ♦ Ansamblu de construcții, de unități industriale, comerciale etc. cu funcții deosebite, grupate teritorial, care alcătuiesc un tot unitar servind aceluiași scop. ◊ Complex sportiv = bază sportivă special amenajată pentru practicarea mai multor ramuri de sport. 3. S. n. Ansamblu de tendințe, amintiri etc. (inconștiente) formate în copilărie pe baza anumitor relații familiale și sociale, care determină comportarea ulterioară a persoanei. ◊ Complex de inferioritate = sentiment de neîncredere în forțele proprii, care se formează de obicei în copilărie, uneori în legătură cu o deficiență fizică sau psihică. (Psih.) Complexul lui Oedip = atașament erotic al copilului față de părintele de sex opus. – Din fr. complexe, lat. complexus. adjectivcomplex

COMPLÉX¹, complexe, s. n. Întreg, unitate formată din mai multe părți, din mai multe elemente; sistem care întrunește în sine mai multe laturi, care îmbrățișează mai multe domenii; combinare, asociere într-un tot a mai multor fenomene, stări de lucruri etc. Un element important al complexului de măsuri cerute de introducerea și aplicarea sistemului de agricultură cu ierburi. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/4. Mulți se întreabă... cum este posibilă o reglementare a unui complex atît de uriaș? SAHIA, U.R.S.S. 71. Complexul sportiv de stat « Gata pentru muncă și apărarea Republicii Populare Romîneo (G.M.A.) = sistem complet de educație fizică, legat organic de creșterea nivelului ideologic, care cuprinde o serie de probe sportive variate, asigurînd oamenilor muncii o pregătire fizică multilaterală pentru munca de înaltă productivitate și pentru apărarea patriei. adjectivcomplex

COMPLÉX², -Ă, complecși, -xe, adj. Care este format din mai multe părți, dintr-o bogăție de elemente variate formînd un tot (v. compus); care întrunește, îmbră­țișează mai multe laturi sau elemente diferite. Problema națională este una dintre cele mai importante și mai com­plexe probleme ale vieții sociale. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2,36. Avem o bogată și complexă literatură. CARAGIALE, S. U. 79. Toți poeții mari... prin cîteva versuri, zugrăvesc un tablou mare, complex, minunat. GHEREA, ST. CR. I 134. adjectivcomplex