Alege sensul dorit: complacere -substantiv feminin complacere -verb

complacere definitie

credit rapid online ifn

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea. substantiv feminincomplace

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea. substantiv feminincomplace

credit rapid online ifn

COMPLĂCÉRE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea. substantiv feminincomplăcere

COMPLĂCÉRE s. f. (Înv.) Amabilitate, complezență. – V. complăcea. substantiv feminincomplăcere

*complác, -plăcut, a -plăcea v. intr. (con- și plac, d. fr. complaire). Barb. Fac pe plac, plac. V. refl. Îmĭ place să: demagogiĭ se complac în fraze goale. verbcomplac

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea. verbcomplace

COMPLÁCE vb. III. v. complăcea. verbcomplace

complace v. a face pe voie spre a plăcea cuiva (AL.). verbcomplace

COMPLÁCE vb. III v. complăcea. verbcomplace

COMPLÁCE vb. III v. complăcea. verbcomplace

COMPLĂCEÁ vb. II. refl. A se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire completă în ceva. [P.i. complác, var. complace vb. III (nerecomandabil). [< con- + plăcea, după fr. complaire, it. complacere]. verbcomplăcea

COMPLĂCEÁ vb. refl. a se simți bine într-o anumită situație; a găsi mulțumire în ceva. (după fr. complaire) verbcomplăcea

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: compláce vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire). verbcomplăcea

!complăceá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se compláce; part. complăcút verbcomplăcea

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: compláce vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire). verbcomplăcea

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. R e f l. A se simți bine într-o situație, a găsi o mulțumire completă în ceva; a se mulțumi cu o anumită situație. Un om plin de învățătură și se complăcea foarte mult în... convorbiri. GHICA, S. 249. – Variantă: compláce vb. III. verbcomplăcea

COMPLĂCEÁ, complác, vb. II. Refl. A găsi o mulțumire completă în ceva; (peior.) a se mulțumi cu o anumită situație fără a încerca să o depășească. [Var.: compláce vb. III] – Con1- + plăcea (după fr. complaire). verbcomplăcea

COMPLĂCÉRE s. f. (Învechit) Amabilitate, com­plezență. Amelio, contez pe complăcerea ta, ca să faci... podoaba adunării. NEGRUZZI, S. III 172. verbcomplăcere

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicomplacere

complacere  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular complacere complacerea
plural complaceri complacerile
genitiv-dativ singular complaceri complacerii
plural complaceri complacerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z