COMPARÁȚIE, comparații, s. f. 1. Examinare a două sau a mai multor lucruri, ființe sau fenomene, făcută cu scopul de a se stabili asemănările și deosebirile dintre ele. ◊ Grad de comparație = formă pe care o ia adjectivul și unele categorii de adverbe pentru a arăta măsura mai mică sau mai mare în care un substantiv sau un verb posedă însușirea sau caracteristica exprimată de acel adjectiv sau adverb. Termen de comparație = cuvânt, expresie sau noțiune care servește pentru a compara ceva. ◊ Expr. În comparație cu... = comparativ, față de... A nu suferi comparație = a fi mai presus de orice alt obiect sau ființă cu care ar putea fi comparat. 2. Procedeu stilistic de asociere a doi termeni (obiecte, personaje, acțiuni), pe baza însușirilor comune, în vederea reliefării însușirilor primului termen. [Var.: (înv.) comparațiúne s. f.] -Din lat. comparatio, -onis. substantiv feminincomparație
COMPARAȚIÚNE s.f. v. comparație. substantiv feminincomparațiune
*comparațiune f. (lat. comparátio, -ónis). Acțiunea de a compara, asemănare. Ret. Figura care arată asemănarea. Gram. Grade de comparațiune, pozitivu, comparation [!] și superlativu. În comparațiune cu, relativ, față de, comparativ. – Și -áție și -áre. substantiv feminincomparațiune
comparați(un)e f. 1. acțiunea de a compara; 2. Gram. grade de comparațiune, diferite însemnări ale adjectivelor: pozitiv, comparativ și superlativ. substantiv feminincomparațiune
COMPARAȚIÚNE s. f. v. comparație. substantiv feminincomparațiune
COMPARAȚIÚNE s. f. v. comparație. substantiv feminincomparațiune
comparațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | comparațiune | comparațiunea |
plural | comparațiuni | comparațiunile | |
genitiv-dativ | singular | comparațiuni | comparațiunii |
plural | comparațiuni | comparațiunilor |